De pe stadionul care-și trăiește ultimele clipe au plecat niște titani ai unor vremuri apuse! În amintirea Olimpiei Micălaca – partea a II-a

0
534

trimitere 11   Continuăm astăzi rememberul dedicat micii dar frumoasei echipe care a existat cândva pe arena de fotbal din Micălaca. Olimpia, o echipă de cartier, a fost parte fantastică din peisajul fotbalistic arădean interbelic, din rândurile ei ridicându-se niște fotbaliști enormi.
Barbu II, arădeanul de la Montevideo
Olimpia Arad n-a jucat la nivelul primelor două ligi, dar a oferit un fotbalist de națională la primul Campionat Mondial de fotbal, cel din Uruguay. În 1930, Ștefan Barbu se îmbarca pe vaporul Conte Verde cu destinația Montevideo și se bucura împreună cu Wetzer, Lăpușneanu, Vogl și ceilalți de o primă și istorică victorie, 3-1 cu Peru, apoi înfrunta echipa gazdă, prea puternică însă pentru români. A fost 4-0 pentru „celeștii” care au luat primul titlu mondial.
Barbu II, cum era cunoscut, a fost un fotbalist enorm. Legitimat la Olimpia în 1920, a fost rapid ochit de Gloria Arad, prim-divizionară la acea vreme, și devenea titular în galben-albastru la 17 ani. În 1927 debuta în echipa națională, într-un 3-3 cu Polonia. Spune dr. Remenyi: „funcționar în Arad, născut la 1908 (n.r. pe 2 martie). Deja ca și copil de școală a început a se ocupa cu sport, cultivând toate ramurile, iar mai târziu s-a stabilit la football. Este unul din cei mai faimoși jucători pe târâmul football-ului arădan. De la 1925 este membru permanent al echipei naționale Arad și de 8 ori naționalul României. Până în prezent a luat parte la 506 matchuri de football, obținând 17 premii. În anul 1930 a făcut parte din echipa națională a României care a luat parte la Olympiada mondială ținută la Montevideo, unde a jucat contra echipelor naționale din Peru și Uruguay. De prezent este membrul echipei Clubului Gloria CFR”. Era 1933, dar cariera atacantului încă nu ajunsese la apogeu.
„Între cele două războaie, a părăsit Aradul, odată cu mai mulți fotbaliști valoroși. A ajuns la CFR stefan-barbuBucurești”, scrie profesorul Tiberiu Țiganu în „Istoria ilustrată a fotbalului arădean”. S-a făcut rapidist în 1933 și acolo a cunoscut cele mai mari satisfacții, câștigând trei Cupe ale României, un titlu de vicecampion național și a devenit golgeterul țării în 1935-1936, când a marcat 23 de goluri în 20 de meciuri. Și-a încheiat cariera tot la Gloria (1938-1942), a fost antrenor la Gloria și la CA Pecica, după care, vreme de 15 ani, a ales echipamentul de arbitru. Până la pensie a îndeplinit funcția de președinte al echipei CFR Arad. A decedat pe 30 iunie 1972.
„De prezent este cel mai bun portar din țară”
Goalkeeperul Ioan Kiss ar fi o nouă figură importantă. Născut în 1904, a jucat la Olimpia Arad (1917 – 1927), Clubul Sportiv Vulcan, Jiul Lupeni (de fapt, viitoarea Jiul Petroșani), Colțea Brașov (vicecampion în 1926-1927, 2-2 cu Chinezul Timișoara, la Arad, 7 august 1922, 4-3 la rejucare pentru timișoreni, după prelungiri, a doua zi). Are patru meciuri în echipa reprezentativă, selecționerul Teofil Moraru l-a chemat prima dată la un 6-1 cu Bulgaria jucat pe 25 aprilie 1926 la București. Portarul l-a avut alături pe Ștefan Auer, și el arădean, plecat de la AMEFA (un alt fotbalist gigant al Aradului), care a și marcat ultimul gol al tricolorilor în acel meci.
De referință e și un 4-2 cu Turcia, din 15 aprilie 1928 jucat la Arad pe stadionul Gloria. Pe lângă Kiss, încă doi arădeni – Blasius Hoksary (Chinezul Timișoara) și mai devreme amintitul Ștefan Barbu II. Are ioan-kisscapitolul lui în cartea lui Ioan Pascal – „Portarii echipei naționale de fotbal a României, Arad”.
Cum îl descria dr. Remenyi în 1933? „De la 1917, ca footballist, ocupă postul de portar al Olympiei. În 1927 este portarul Clubului Sportiv din Vulcani, iar la 1931 reintră iarăși la clubul său vechi. A jucat peste 640 de matchuri. A fost de 12 ori ales național, de 37 de ori naționalul districtului și de 8 ori naționalul orașului. A luat parte la peste 20 de matchuri internaționale. De prezent este cel mai bun portar din țară, cu talentul său calm a contribuit foarte adesea la victoria unui mare match”.
Și lista fotbaliștilor plecați de la Olimpia să scrie istorie în fotbalul românesc merge mai departe
Alexandru Cuedan (4 meciuri în națională): născut în 1910, a început să joace în 1922 la Olimpia, în 1930 trece la IAR Brașov, iar din 1933 e la Rapid. Trei Cupe ale României. Din 1938 până în 1944 joacă la altă Olimpia, București. Antrenor în Campionatul Municipal din București,
licențiat al Academiei Comerciale.
A decedat în 1976.
Ion Lupaș (8 meciuri în națională): născut pe 8 iunie 1914, legitimat în 1928 la Olimpia, în 1933 se transferă la CAM Belvedere București, după un an revine la Arad și joacă pentru Gloria până în 1938. Un an l-a petrecut la Tricolor Ploiești, iar anii de aur i-a trăit la Venus București, 1939-1943. A fost campion al României cu „negrii” în 1940. A mai evoluat pentru FC Ploiești (43-47) și BNR București (47-50). Antrenor la Electromagnetica București, Progresul, iar între 1965 și 1967 a fost vicepreședintele Federației Române de Fotbal. Ultima parte a trăit-o în Colegiul Central al Antrenorilor, fiind președintele filialei bucureștene. S-a stins din viață pe 8 aprilie 1981.
Adalbert Marksteiner (2 meciuri în națională) – component de bază al Ripensiei Timișoara, „renumit prin forța și precizia extraordinară a șuturilor sale”, subliniază prof. Țiganu.
Gheorghe Barbu I – „funcționar la poștă în Arad, născut la 1904, de la 1919 se ocupă cu football. Este membrul Clubului Sportiv gheorghe-barbuOlympia și jucătorul de prima forță al acestui club. De 3 ori naționalul României și foarte adese naționalul echipei Arad, ca atare, de la 1923 este membru permanent în echipa națională a orașului Arad. La 1927 a fost membru în echipa militară națională care a jucat în Varșovia (Polonia) unde a primit placheta de argint. Posedă peste 30 diferite premii și plachete”, conform portretului din Sport Album.
Nu în ultimul rând, Gheorghe Albu (42 de meciuri în națională, căpitan de echipă), care-și amintea cu drag că la 14 ani era „cel mai mare pitic” din echipa Olimpiei. Albu (1909-1974) a fost de patru ori campion național cu Venus București.
După Al Doilea Război Mondial, Olimpia Arad apare în Divizia C, Grupa V, Banat, alături de Ripensia Timișoara, ILSA Timișoara, Astra Arad, ATE Timișoara, Virtutea Pecica, Șoimii Lipova, AS Vinga, Patria Chișineu Criș și Tricolorul Arad.
Tradiția fotbalului din cartierul arădean a dus-o mai departe Constructorul Arad. În anii 90, Telecom. Dar sunt alte povești. Și e mult de atunci. Vor mai ști doar câțiva nostalgici, atunci când vor coborî podul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.