De râsul curcilor

Presa centrală scria, luni, despre un nou scandal în care sunt implicaţi membri marcanţi ai PSD. Sforarul Viorel Hrebenciuc şi Dan Şova, prietenul premierului, au fost înregistraţi pe când negociau schimbarea legilor, pentru a dribla DNA-ul. Mai precis, ştiindu-se cu musca pe căciulă în scandalul retrocedării a zeci de mii de hectare, în va­loare de peste 300 de milioane de euro, Hrebenciuc i-a cerut lui Şova să intervină pentru iniţierea unui nou proiect de lege a graţierii şi amnistiei, promiţându-i în schimb sprijin pentru a obţine şefia partidului, dacă premierul Victor Ponta va câştiga alegerile prezidenţiale. Dacă mai toată presa a abordat doar tema negocierilor dintre cei doi lideri social-democraţi pentru a schimba legile care ar putea pune în pericol libertatea unor grei ai partidului, pentru că şi alţi pesedişti de frunte riscă să-şi lase vilele pentru celule din sistemul penitenciar, adevărata ştire este că un om ca Dan Şova visează să ajungă preşedintele celui mai mare partid din România. Ceea ce a făcut Hrebenciuc nu mă miră deloc. Ba chiar aş putea spune că mă aşteptam la asta, dar nu pot să înţeleg care ar fi argumentele ce le-ar putea invoca candidatul Şova în faţa „poporului PSD”, care ar urma să-şi aleagă liderul, dacă Ponta se mută la Cotroceni. Asta, în condiţiile în care, sunt zeci de pesedişti care sunt mult mai îndreptăţiţi decât acest personaj să spere la funcţia supremă în partid. Primul dintre ei ar fi Ioan Rus, un ardelean serios, care s-a ferit să se implice în scandaluri fără rost. Ilie Sârbu, socrul premierului, şi liderul din umbră al partidului, ar putea fi de asemenea un candidat serios, în ciuda implicării sale în dosarul Hrebenciuc. Şi Liviu Dragnea, cel pe care Şova ar fi vrut să-l faulteze, este o persoană care are argumente să ceară să fie ales, având în vedere experienţa din administraţie şi faptul că este un bun organizator. În ciuda faptului că a fost condamnat în primă instanţă la doi ani de puşcărie, şi Miron Mitrea ar fi mai bun de preşedinte, ca să nu mai vorbim de Mircea Geoană sau Dan Nica. Până şi Van­ghelie, până şi Mazăre, doi politicieni mai exotici, dar care au dovedit că sunt primari buni, au mai multe calităţi să fie preşedinţi de partid, în comparaţie cu „asociatul” lui Hrebenciuc. Dacă acest Şova, care nu s-a re­marcat cu nimic în viaţa politică, cu excepţia scandalului pe care l-a avut cu comunitatea evreiască şi a faptului că a părăsit aşa cum a părăsit funcţia de ministru al Transporturilor, vrea să candideze la şefia PSD, nu ar mai lipsi decât ca Gregorian Bivolaru, guru yoghinilor de la MISA, să îşi dorească să candideze la preşedinţia României, fostul poliţist Cioacă, să îşi dorească să devină inspector general al Poliţiei Române, iar Izaura Anghel, „celebra” fiică a lui Bercea Mondialul, să vrea să fie şefa organizaţiei de femei a Partidului Mişcarea Populară. Așa ar ajunge toată țara de râsul curcilor.