de Arhim. Teofan Mada

Istoria primelor secole a martiriului se unește cu comemorarea noilor martiri, a mulților creștini martirizați de ideologiile nebune din secolul trecut – precum și de astăzi – și uciși numai pentru că sunt ucenici ai Domnului Iisus Hristos. Martirii au avut harul de a-L mărturisi pe Iisus Hristos până la sfârșit, până la moarte. Martirii suferă, își dau viața, iar noi primim binecuvântarea Preasfintei Treimi pentru mărturia lor. Și există și atâția eroi tainici ai credinței, acele persoane fidele față de tăria blândă a iubirii, față de glasul Duhului Sfânt, care în viața de fiecare zi încearcă să-i ajute pe frați și să-L iubească pe Dumnezeu fără rezerve.
Istoria României, ca a multor popoare, a cunoscut suferința teribilă a războiului, a ciocnirii cu ocupanții ce au dat năvală peste noi, a lipsei de libertate și a încălcării drepturilor umane. Câtă durere și câtă moarte! Dar sunt admirabile tenacitatea și spiritul jertfă al poporului român pentru a depăși multele adversități și a continua eforturile multiple pentru a construi o națiune prosperă și pașnică, a construi o civilizație a iubirii.
De Praznicul Înălțării Domnului Iisus Hristos, Biserica Ortodoxă aduce omagiu acelor mii și mii de români simpli, al căror nume nu va aparea în cărțile de istorie, dar care au fost și rămân adevărați protagoniști ai poporului lor. Biserica Ortodoxă recunoaște cu emoție și admirație rolul desfășurat de femeia româncă în acele momente așa de dramatice ale istoriei, mai ales în timpul războaielor nedrepte care au dus la o mare suferință, și chiar la distrugerea fraternității creștine dintre popoarele Europei. Pe umerii lor de mame, soții și văduve au purtat povara cea mai mare, au fost în măsură să ducă înainte familiile și țara lor, revărsând în noile generații speranța unui viitor mai bun. „Poporul nostru”, subliniază Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „este purtător de cruce şi de înviere, de suferinţă şi de speranţă, de durere, dar şi de bucurie. Această taină a pomenirii celor care s-au jertfit tocmai în ziua Înălţării Domnului este o taină a vocaţiei noastre de a nu ne despărţi niciodată de Hristos cel Răstignit şi Înviat” (Ziua Eroilor la Patriarhia Română, 2015).
Un popor, orice popor care uită trecutul său, istoria sa, „Golgota” sa, rădăcinile sale, nu are viitor, este un popor fără memorie, un popor fără sevă, un popor fără identitate pascală. Amintirea, pomenirea sprijinită trainic pe dreptate, liberă de sentimente de răzbunare și de ură, transformă trecutul în izvor de inspirație pentru a construi un viitor de conviețuire și de armonie, făcându-ne conștienți de tragedia și de absurditatea războiului. Să nu mai fie niciodată război între oameni! Să construim mereu pacea! Și o pace de zi cu zi, o pace a vieții zilnice, la care toți participăm evitând gesturi arogante, cuvinte ofensatoare, atitudini prepotente, și promovând în schimb înțelegerea, dialogul și colaborarea.
În toate domeniile societății românești, mai ales în activitatea instituțiilor publice, trebuie potențat dialogul ca mijloc privilegiat pentru a favoriza binele comun, pe temeiul culturii prezenței-întâlnirii, a respectului și a recunoașterii diferințelor legitime și a opiniilor celorlalți; este un exercițiu interesant să se decanteze în iubirea față de patrie și în iubirea față de popor orice perspectivă care se naște din convingerile unei alegeri partizane sau ideologice.
Se fac multe eforturi pentru ca România să înainteze pe calea creșterii economice. Au existat pași importanți în domeniile educației și sănătății. Să nu se oprească acest efort al tuturor actorilor sociali, până când nu vor mai exista copii fără acces la instruire, familii fără casă, muncitori fără o muncă demnă, agricultori fără un pământ de cultivat și atâtea persoane constrânse să emigreze spre un viitor nesigur. O dezvoltare economică ce nu ține cont de cei mai slabi și neajutorați, nu este adevărată dezvoltare. Măsura modelului economic trebuie să fie demnitatea integrală a persoanei, mai ales persoana cea mai vulnerabilă și lipsită de apărare.
Astăzi, de Ziua Eroilor, toți trebuie să fim angajați și implicați în efortul comun de a construi o societate deschisă și inclusivă, în care să se poată trăi împreună în pace și armonie. Pentru că toți, și păstorii Bisericii, suntem chemați să ne preocupăm de construirea unei lumi mai bune. Ne determină la aceasta certitudinea credinței noastre în Dumnezeu, care a voit să se facă om și, trăind cu noi, să împărtășească soarta noastră. Hristos cel Înălțat de-a dreapta Slavei Tatălui ne deschide calea milostivirii, care, sprijinindu-se pe dreptate, merge mai departe, și luminează dragostea, în așa fel încât nimeni să nu stea la marginile acestei familii istorice care este România, care iubește și vrea să slujească.

Recomandările redacției