pedagogicLiceul pedagogic „Dimitrie Ţichindeal” a început demersurile pentru primirea titlului de Colegiu Naţional, iar în şedinţa de luni a Consiliului Local Municipal se solicită avizul consultativ al municipalităţii.

În acest sens, conducerea liceului a trimis Primăriei municipiului Arad o solicitare prin care cere avizul consultativ pentru acordarea titlului Colegiul Naţional „Preparandia Dimitrie Ţichindeal” Arad.

După primirea acestui aviz, întreaga documentaţie pe această temă va fi trimisă Inspectoratului Şcolar Judeţean, după care cele 5 dosare care trebuie întocmite cu fundamentarea cererii vor fi trimise Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

În anul 2012, Ecaterina Andronescu, pe atunci Ministrul Educaţiei Naţionale i-a sugerat directorului liceului, Sorin Haiduc, să propună în Consiliul de Administraţie al unităţii de învăţământ, schimbarea denumirii în Colegiul Naţional Preparandia “Dimitrie Ţichindeal”.

Cursurile acestei unităţi de învăţământ au început în 15 noiembrie 1812, cu 78 de elevi, îndrumaţi de profesorii Dimitrie Ţichindeal, Constantin Diaconovici Loga, Iosif Iorgovici şi Ioan Mihuţ, elevii provenind din localităţile comitatelor Arad, Timiş, Caraş şi Torontal.

De-a lungul existenţei, şcoala pedagogică din Arad şi-a schimbat deseori denumirea şi profilele, activitatea sa fiind afectată de schimbarea regimurilor politice.

Chiar din primii ani ai existenţei sale, şcoala preparandială a întâmpinat dificultăţi din cauza lipsei unui spaţiu corespunzător de şcolarizare, a insuficienţei cărţilor şi manualelor tipărite, a dezinteresului comunităţii pentru întreţinerea cursanţilor şi plata profesorilor.

După primul deceniu, au terminat cursurile 392 de absolvenţi care, alături de şcoala care i-a format au contribuit la instruirea românilor şi prin activitatea lor educativă au câştigat respectul comunităţii.

În 1869, după instaurarea Imperiului dualist, Preparandia arădeană a trecut sub autoritatea directă a Episcopiei ortodoxe române, iar după Marea Unire de la 1918, şcoala pedagogică denumită preparandie sau şcoala normală (de la norme, legi, ordine, conform cărora era administrată) a funcţionat sub administraţie românească cu noi denumiri: în 1919 a fost denumită, după model francez, “Şcoala normală cu 8 clase”, iar în 1920, “Şcoala normală greco ortodoxă română”.
În anul 1920 s-a înfiinţat şi “Şcoala normală de stat pentru educatoare”, iar în anul 1923 s-a înfiinţat “Şcoala normală de stat Titu Maiorescu pentru învăţători”.

În anul 1927, vechea Preparandie a fuzionat cu “Şcoala Normală de Stat” sub denumirea de “Şcoala normală ortodoxă română de stat Dimitrie Ţichindeal”, pentru ca ulterior, în anul 1932, să primească denumirea de “Şcoala Normală de Învăţători Dimitrie Ţichindeal”.

Anii celui de al Doilea Război Mondial au afectat activitatea şcolii. Sediul de pe Bulevardul Dragalina, unde Preparandia funcţiona încă din 1932, a fost ocupat de trupele sovietice, localul fiind transformat în spital militar. Cursurile s-au întrerupt, dar profesorii au continuat activitatea didactică, întocmind schiţe de lecţii şi purtând corespondenţă cu elevii.

După război, cursurile s-au reluat, dar bunul mers al actului didactic nu s-a îmbunătăţit, pentru că prin reforma supusă sovietizării, şcoala a tins să devină o instituţie politizată. Totuşi, nevoia pregătirii dascălilor pentru învăţământul preşcolar şi primar a determinat autorităţile să menţină profilul pedagogic.

În anul 1981, liceul pedagogic a fost desfiinţat fiind transformat în “Liceul Industrial nr. 13”, însă s-a reuşit păstrarea unei clase cu profil pedagogic, care a asigurat continuitatea Preparandiei.

După Revoluţie, în anul 1990, şcoala a primit denumirea de “Şcoala Normală Dimitrie Ţichindeal”, iar din anul 2000, a devenit “Liceul Pedagogic Dimitrie Ţichindeal”, şcoala funcţionând în prezent cu patru profile: cel vocaţional – pedagogic, vechi de două secole; cel umanist, cu profile filologie – bilingv engleză şi ştiinţe sociale şi cel real, cu profil matematică-informatică.

Recomandările redacției