După aproape un deceniu petrecut în fruntea Serviciului de Ambulanţă, managerul Roberto Schill a hotărât că e mai bine să îşi dea demisia. De admirat în tot acest context este atitudinea unitară a foștilor săi angajați, care nici în ruptul capului nu l-au mai vrut pe acesta în fruntea instituției lor. Schill nu a putut fi învins nici de Ministerul Sănătății, a cărui Corp de Control nu cred că a depistat mare lucru, însă nu a mai putut face față angajaților frustrați, sătui de maniera cu tentă dictatorială a managerului. Schill a fost învins de angajați, dar a știut și el să cedeze, ceea ce constituie un gest onorabil. Cu toată furia angajaților săi, dacă nu voia, Schill putea să îmbătrânească în fruntea Ambulanței. Deși nu cred că își dorea să plece, a făcut-o totuși pentru liniștea instituției și poate că a realizat ceva din greșelile pe care le-a comis. Greșeli care pentru un lord sunt inadmisibile, singura salvare nobilă fiind demisia.

Nu aș fi scos în evidență gestul cugetat al lui Schill dacă nu aș fi avut contra-exemplul unor conducători din alte instituții, care deși trebuiau să își prezinte demisia încă dinainte de a fi așezaţi pe scaunul de director nu au făcut-o nici măcar la finele primului mandat. Spre deosebire de astfel de directorași mult prea neliniștiți, cărați de mânuță prin instituție pentru a nu se pierde, însă puşi să muşte pentru că asta este menirea căţeilor fără căpătâi, Schill a făcut totuși ceva. Chiar dacă mulți nu recunosc, în timpul mandatului său timpii de ajungere la cazuri au scăzut foarte mult, atitudinea personalului față de bolnav s-a schimbat, iar disciplina a început să devină un termen tot mai cunoscut în rândul angajaților. Dar tocmai aici stă diferența dintre un gentlemen, care deși a făcut ceva bun pentru instituție alege s-o părăsească pentru binele ei, și unul de neam prost și needucat care nu ar pleca nici în ruptul capului, deși nu este în stare să facă nimic, iar lumea s-a săturat de el.

Să revenim însă la caractere. Un alt gest onorabil care merită menţionat este cel al Rodicăi Tălmaciu, care a plecat din fruntea Filarmonicii deși în timpul mandatului său instituția a fost readusă la viață după o lungă perioadă de somnolență profundă. O parte destul de (ne)însemnată dintre angajați nu au mai vrut-o, suficient însă pentru ca aceasta să nu își mai dorească să continue ca manager. Apreciată mai mult din afară, Tălmaciu a pus punct mandatului său, alegând la fel ca Schill, să părăsească în cele din urmă instituția.

Plecările celor doi au avut însă consecinţe diferite: în timp ce angajaţii de la Salvare, care au acţionat în chip unitar au acum toate motivele să fie liniştiţi şi împliniţi, cei de la filarmonică suferă în continuare. Desigur că o mare parte din vină le aparţine, în special celor veşnic nemulţumiţi şi ofticaţi din cauza lucrurilor mărunte. Această parte (ne)însemnată dintre angajaţi se lasă călăuziţi orbeşte de o conducere de sindicat, alcătuită din două organe, a cărei unică menire şi împlinire o constituie plângerile. Scârţâie uşa, bate vântul, curge apa în chiuvetă, sună pianul, se vede prin geamuri – absolut tot ce mişcă devine prilej de nemulţumire şi de întocmit dosare voluminoase. Din păcate pentru toţi angajaţii însă, problemele adevărate şi importante sunt lăsate la o parte de această conducere de sindicat total străină de realitate.

 

 

  • ady spune:

    este prea devreme sa se spuna ca sunt multumiti si impliniti, vom vedea in timp ce se va alege de noi !!!!!!!!

  • keo spune:

    ce l plangeti atata, huooooo

  • stie tot spune:

    Demisia unui COMUNIST. de unde pana unde lord ca acest om si-a batut joc de intreg personalul Saj Arad asta din cauza partenerei lui de viata Delia Lapusca fosta dr.economic la SAj Arad care il dirija exact cum facea”a si raposata Elena Ceausescu .La peste 3000 de euro cat aveau cei doi salar puteau sa isi batjocoreasca subalterni in fel si chip ca un angajat avea 300 de euro asa te poti tot distra sa fi patron laambulanta Arad .Fara sa punem la socoteala si comisioanele de la service auto ,contractul cu orange licitatiile si atentiile babane de la cei care vin sa isi prelungeasca concedile fara plata si mule multe altele din care si-au umplut conturile RUSINE SA LE FIE ca au asteptat atata timp pana sa isi depuna demisile (de onoare) .

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției