Iohannis, PNL, USR şi toată suflarea antipesedistă au ţipat tot timpul că înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie a fost un atac la adresa justiţiei, a democraţiei şi statului de drept, iar trompetele mahărilor Europei le-au dat dreptate. În ciuda faptului că în toate ţările cu pondere în Uniunea Europeană există servicii care monitorizează la sânge posibilele abuzuri sau pur şi simplu greşeli ale justiţiei, în România aceasta înseamnă atac la independenţa justiţiei. De fapt, nici pe cei din interior nici pe cei din exterior nu-i interesează ca România să aibă o justiţie independentă, ci una care să aparţină puterii agreate de către stăpânii de la Berlin şi Bruxelles, să facă doar ceea ce „trebuie” fără a se teme că are de dat socoteală cuiva pentru abuzurile şi deciziile luate la comandă politică. Or, existenţa unei Secţii Speciale care să vegheze la respectarea şi aplicarea legii de către cei puşi să o pună în aplicare le stă ca un os în gât. Nu contest faptul că PSD şi ALDE au înfiinţat Secţia Specială şi pentru a se răzbuna pe cei care, pe vremea lui Băsescu şi, după aceea, în mandatul lui Iohannis, i-au hăituit necontenit, le-au inventat dosare penale şi
i-au condamnat, de multe ori pe nedrept, doar pentru că aveau comandă politică.
PSD-iştii au scăpat din vedere faptul că magistraţii care au făcut jocurile murdare au fost în cârdăşie cu Sistemul, iar eventualele dezvăluiri ale ticăloşiilor nu ar cutremura doar justiţia, ci şi Sistemul. Or, aşa ceva este inacceptabil. De aici şi lupta înverşunată pentru desfiinţarea Secţiei Speciale. La comanda lui Iohannis şi a Sistemului, USR a iniţiat un proiect de lege care vizează desfiinţarea Secţiei Speciale, motivul fiind „inexistența unor motive care să justifice înființarea acesteia (Secției – n.r), la impactul generat asupra independen­ței judecătorilor și procurorilor, precum și asupra încrederii cetățenilor în sistemul de justiție penală și, în general, asupra justiției din România”. De fapt, aşa cum am spus, nu independenţa judecătorilor îi interesează, ci intangibilitatea lor, indiferent ce ar face la comandă politică.
Renumiţii procurori Lucian Onea şi Mircea Negulescu au pretextat acelaşi motiv invocat de către USR, contestând legalitatea înfiinţării şi funcţionării SIIJ, însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepția de legalitate formulată de către ei. Prin decizia Curții se stabilește că SIIJ funcționează legal. Prin urmare, proiectul USR ar trebui să cadă de la sine. Cu toate acestea, Plenul Camerei Deputaților a adoptat, tacit, în ședința de miercuri, proiectul de lege al USR. Ce ne arată aceasta? Că Sistemul, Iohannis, PNL şi USR nu se vor împiedica de vreo decizie a ÎCCJ sau a Curţii Constituţionale, ci vor continua demersurile pentru desfiinţarea SIIJ. Presiunile asupra ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, sunt imen­se, iar acesta încearcă, cu greu, să tragă de timp, să nu ia, în scurtul său mandat, măsuri care, de fapt, sunt de natură să pună cu totul pe butuci adevărata justiţie.

Recomandările redacției