Acum vreo trei decenii și mai bine, o rudă de-a mea a fost într-o delegație  la Dresda, în fosta RDG.  Întîmplarea a făcut ca în zona centrală să se lucreze la linia de tramvai . Practic se înlocuia linia veche cu alta nouă. Însă i-a sărit în ochi viteza cu care se lucra. Practic se  monta o porțiune de vreo sută de metri lungime și imediat în spate se venea cu oameni și cu un ultilaj special, astfel încât progresele se vedeau cu ochii. După vreo săptămână și un pic a revenit în acel loc. Nu i-a venit să creadă ochilor: linia era deja montată pe o porțiune de mai bine de un kilometru.  Și parcă nici nu se observa intervenția făcută. Nu tu gropi, nu tu nisip, totul era parcă tras cu rigla. După trei decenii și mai bine, suntem în zilele noastre la Arad, capitală de județ a unei țări membre a Uniunii Europene.

Timpul se lungește precum un asfalt prost

La noi, mai ales în municipiu, orice lucrare durează mult mai mult decât ar trebui. Și exemplele sunt cu duiumul aproape de fiecare dintre dumneavoastră. Le puteți vedea în toată splendoarea lor. Trotuare gata denivelate de …noi ce sunt, care adună ploaia. În stațiile de tramvai la fel. Când plouă se face baltă, de nu știi unde să te mai așezi. Drumuri friabile, în care asfaltul crapă. Se scufundă și se afundă de parcă ar fi din plastilină.  Aradul este un șantier. Un șantier supărător, în care lucrările înaintează în ritm de melc.  Că este așa se vede oriunde. Stadionul UTA nu este gata , dar banii s-au cam dat și acum se vor mai suplimenta, cică din bugetul local… să grăbim chipurile lucrările. Nocturna nouă va fi tot aia veche, cu leduri noi însă. O soluție arhaică, care nu se mai poartă pe un stadion modern.  Dar cel mai deranjante sunt șanțurile cu țevi de termoficare, care sunt în tot Aradul deja devin din ce în ce mai greu de suportat. Ca o rană deschisă, care nu se mai închide.  Cât de greu poate fi? Spargi asfaltul, sapi șanțul pui țeava sudezi. Că doar n-o fi centrală nucleară. Mai simplu de atâta nici nu se poate, spun specialiștii în domeniu. Iar cel mai bun exemplu este bulevardul Dragalina.  Mai toate liceele importante din Arad sunt  vecine cu această arteră de circulație. Și așa mult prea îngustă pentru traficul cotidian. Dar care este și mai mult strangulată de lucrările amintite mai sus. Care înțelegem că sunt necesare, dar care durează mult prea mult. „Sigur, ele poate sunt în grafic, potrivit contractului, dar termenele sunt prea largi“, declară specialiști în materie care au avut lucrări complexe de executat cu multe alte ocazii. Mai ales când știi, ca administrație a unui  municipiu că un tronson circulat cu multe unități școlare pe traseu va aduce și mqi mulți nervi în rândurile cetățenilor, care, ce să vezi își duc și aduc copiii de la școală cu mașina. Practic se puteau concentra toate forțele și pe perioada vacanței de vară lucrările  de pe Bulevardul Dragalina să fie încheiate. Un alt caz esdte  în Vlaicu, în zona Lebăda, în sensul de mers către UTA. Aici de peste șase luni și mai bine se tot lucrează. E drept, acum șanțul e astupat cu nisip însă.  Dar s-a înaintat în ritm de melc. În reluare  cum s-ar zice. De ce? Răspunsul este simplu:nu este nimeni să controleze timpul în care se execută lucrarea. Iar dovada cea mai elocventă este că la un astfel de șantier nu prea vezi mulți oameni.  Ba unul doi lucrează și trei sau patru stau. În orice caz niciodată nu am văzut  un ritm amețitor. De aceea, se și lungește durata lucrărilor pînă dă înghețul peste țeava din șanțul acoperit cu nisip. Iar calitatea,în unele cazuri, poate fi pusă sub semnul întrebării. Asta ca să fim eleganți în exprimare. Concluzia este evidentă: dacă nu există penalizare, nu este nici calitate.

Se poate și altfel

În contralumină dacă vreți, când s-au făcut noile spații ale ale unui lanț de magazine,  în mai toate cartierele Aradului, cred că ați fost surprinși de viteza cu care înaintau lucrările la aceste obiective. Iar firmele care lucrau erau tot românești. Însă beneficiarul era tot o companie subsidiară a unui lanț multinațional de astfel de magazine. Care are termene, grafice de lucru și, cel mai probabil și penalități de întârziere. De aceea, nu este de mirare cum s-au realixzat aceste investiții. Și dacă te uiți în parcarea acestor unități, apa nu băltește ca …nesimțita când plouă, ci se scurge pentru că a fost făcută înclinația pantei așa cum trebuie. Dar sunt și alte exemple, chiar din județul nostru. De exemplu drumul dintre Nădab și Seleuș, care trece prin Zărand. Reprezentanții Consiliului Județean s-au declarat foarte mulțumiți de calitatea și ritmul în care se fac lucrările.  Acestea au ca termen de finalizare anul viitor. Însă, constructorul  a dat asigurări ferme că lucrările vor fi finalizate mult înainte de termen. Fără să-l oblige nimeni. Însă se știa faptul că acest tronson de drum nu a fost refăcut de zeci de ani, iar oamenii din zonă sunt nemulțumiți din acest motiv. Iată că în acest caz  buna conlucrare dintre autorități și executantul lucrărilor dă rezultate foarte bune. Antreprenorul, deși este acoperit de termenii contractului, s-a angajat să finalizeze mai repede lucrarea. Asta înseamnă că a înțeles foarte bine nevoia socială a locuitorilor din zonă.  Ceea ce, trebuie să recunoaștem, nu se întâmplă prea des.

Recomandările redacției