Evenimentele legate de preluarea Bătrânei Doamne s-au precipitat într-un asemenea hal încât nimeni nu mai ştie ce să creadă despre viitorul echipei fanion arădene, singurul lucru clar din această nebuloasă cu mult prea multe necunoscute fiind faptul că nimeni nu are vreun interes să salveze legenda de pe malurile Mureşului. Eventual doar să o deconecteze de la aparatele ce-o ţin în viaţă de la intrarea-n moarte cli­nică petrecută-n 2007 şi s-o preia gratis, odată cu trecerea în insolvenţă şi scrierea cu majuscule FALIMENT pe poarta clubului. Nu are rost să mai intrăm în detalii şi să arătăm lumii cine sunt ,,peţitorii” clubului ce altădată făcea furori în cupele europene. Şi nici să pomenim despre interesele lor obscure. S-a bătut destul toba la urechea surdului pe această temă. Ceea ce nu putem înţelege este de ce autorităţile locale zac tolănite pe şezlonguri estivale şi tac ca porcu-n cucuruz când aud de UTA.
Oare n-au nici un interes să se implice în soluţionarea spinoasei pro­bleme deoarece alegerile viitoare sunt departe, şi încearcă-n acest mod să se pună bine oamenii din umbra eternei rivale Poli Timişoara, fiindcă din Banat va bate vântul prosperităţii pentru buzunarele lor odată cu regionalizarea care ne va desfiinţa ca judeţ?! Sau pur şi simplu nu-i interesează şi nici nu ştiu la ce meciuri au asistat de dragul pu­blicităţii în prag de alegeri, după ce           şi-au legat de grumaz ca un ştreang fularul echipei!
Cât despre oamenii de afaceri ce altădată roiau cu mic, cu mare în preajma clubului şi-i aduceau diverse servicii, ce să mai spun?! I-a înghiţit criza financiară la pachet cu nesimţirea stăpânilor de ocazie ai echipei aşa cum face uliul cu puii de găină, şi n-a mai auzit nici dracu de ei. Înainte era o mândrie să pui umărul pentru ca echipa ta de suflet să aibă un meci bun. Unde sunt vremurile în care UTA juca în ,,A”, iar înaintea meciurilor importante taximetriştii nu mai pridideau să ducă la hotelurile în care erau cazaţi oaspeţii profesioniste tri­mise de un cunoscut patron de striptease-uri care să- i ,,obosească” şi astfel să-i scoată din luptă în meciul de a doua zi?! Aşa cum a pătimit ginerele lui Ilie Balaci înaintea unui meci terminat la egalitate, de era să-şi dea obştescul sfârşit pe teren şi să avem în faţa stadionului şi-o placă funerară lângă statuia lui Petschovsky.
Atât timp cât avem parte numai de marţieni şi ţucudeni care ne înşeală speranţele încăierându-se şi aruncând cu fumigene după propriul lor plac, la UTA nu va fi nimic. Iar speranţa că aceasta va fi preluată după câştigarea potului cel mare la loto de către vreun suporter inimos s-a năruit odată cu plecarea reportului la Galaţi, aşa că nu ne mai rămâne decât să spunem înciudaţi ,,ăştia-s oamenii, cu ăştia defilăm” şi să ne rugăm ca pe stadion  în locul mult trâmbiţatei modernizări să nu răsară un mall la pachet cu tiribomba de pe Mureş.

Recomandările redacției