Despre generația de excepție a Aradului cu creatorul ei; Păcurar: „Părinții mi-au spus: «Oriunde ești, lasă ceva în urma ta»!” (II)

0
290

(urmare din ziarul nostru de ieri)

– Au mai fost jucători pe care i-ai pierdut de-a lungul anilor și pe care îi regreți? Puteai tu sau nea Feri să faceți mai mult să-i țineți la Atletico?
– Au fost doi jucători de care îmi parte foarte rău. Unul e Bruno Vasiu, din generația 1997, fundaș central cu calități fizice foarte bune. La vârsta de 14 ani s-a hotărât să facă pasul la Academia Hagi. Apoi, Ale­xandru Sabău, calități enorme și el, a plecat în Italia. Bruno e pe un drum bun, știu mai puține despre Sabău. Noi am făcut tot ce ne-a stat în putință, dar a fost decizia părinților, sperăm că au luat decizia bună.
– Au fost și alți antrenori care au contribuit la creșterea până la un anumit moment al fotba­liștilor din această generație. Ce nume ai dori să pomenești aici, știind că de exemplu Costin, Tănase și, poate, și alții au venit pe parcurs sub comanda ta.
– Da, îi mulțumesc pe această cale lui Bogdan Oneț, un băiat sincer, preocupat, la locul lui, iar acum are o generație bună, 2005. Și el a ajutat mult această generație. Legat de jucători, selecția fost continuă și permanentă, Costin a venit de la Liberty, Tănase a venit ca un jucător terminat, după ce fusese cel mai bun jucător la această catego­rie de vârstă din țară. A făcut pasul spre Sampdoria, nu s-a acomodat și, revenind în țară, s-a retras la un club mai mic. Auzind acest lucru, am încercat să iau legătura cu el și pot să spun că l-am resuscitat, de la un club municipal din Pitești. Vroia să se lase de fotbal. L-am adus la Arad și e pe un drum ascendent.
– Cum ați gestionat relațiile cu părinții? Se știe că deseori aceștia, și până la urmă asta e firea umană, să fie subiectivi, cu atât mai mult cu cât alegerile pentru un loc de titular au fost grele la câte talente ai avut în curte…
– Relațiile cu părinții ți le formezi prin încredere. Unui părinte nu trebuie să-i dovedești prin vorbe, ci prin fapte, trebuie să te vadă că mun­cești, că ești dedicat, să vadă perso­nalitatea ta în tot ceea ce faci. Chiar dacă ar fi subiectiv, probabil că ar rea­liza că se muncește. La orice turneu amical sau oficial am încercat să aibă toți jocuri și minute. În general, am gestionat destul de bine relațiile, au văzut că suntem oameni serioși și că ne batem la cel mai înalt nivel.
– Urmărindu-vă în toți acești ani, știm că ați participat la multe competiții naționale și interna­ționale. Toate acestea au costat, cât a fost meritul clubului Atle­tico, cât al părinților?
– Unul din obiectivele mele a fost și crearea unei experiențe motivaționale de joc. Am căutat tot timpul turnee internaționale mari, Anglia, Spania, Italia, Polonia, Slovacia, iar Manchester City, Liverpool, Newcastle, Milan, Juventus sunt în CV-ul jucătorilor, pentru că am jucat cu ele. Iar în finale pe țară, când apăreau în fața unei echipe gen Aca­demia Hagi, Steaua, Dinamo, nu aveau complexe. Competițiile organizate de FRF au fost susținute, de la A la Z, în întregime de către club. La cele amicale au participat și părinții și clubul.
– Ne apropiem de zilele noastre și de momentul în care au venit primele oferte concrete pentru jucătorii grupei tale. Răzvan Oaidă, Emanuiel Vasi, David Popa sunt cele mai importante nume care au ajuns chiar în țara inventatorilor fotbalului…
– Este o onoare, un privilegiu, să faci parte din asemenea Academii. E o onoare și pentru mine că i-am adus, individual, la acel nivel, unde totul a depins de ei. La Oaidă și Popa a fost și o chestiune de selecție, de ochi. Pe Răzvan l-am adus în 2007 de la Jiul Petroșani, iar pe David în 2009 de la Metalul Aiud. Am încercat să le spun tot ce cred că e mai bine pentru ei, mergeau spre fotbalul de mare performanță.
– Crezi că ar fi oportun și pentru alți fotbaliști să mai plece acum la alte echipe atâta timp cât UTA le oferă șansa să joace constant în Liga a II-a?
– Ar fi fantastic să facă toți pasul la UTA, dar este foarte greu. Pentru cei care nu-l pot face acum, cred că ar fi bine să joace la un nivel de Liga a III-a sau chiar a doua, iar dacă vor confirma, să se reîntoarcă. Normal și logic că aș vrea să ră­mână toți aici, pentru a atinge niște obiective cu UTA, mândria Aradului, pe care toată lumea și le dorește. Apar și supărări din partea părin­ților, încerc să-i liniștesc și să le spun să aibă răbdare.
man– Multă lume susține că ai fă­cut lobby la prima echipă a UTA-ei pentru prea mulți dintre jucătorii pe care i-ai crescut. Până la urmă, însă, cifrele lui Man și Tănase în special sunt de partea ta. De la ce fotbaliști din gene­rația ta te-ai fi așteptat să dea mai mult din coate, să-și ceară drepturile la prima echipă și să aibă prezențe constante acolo.
– Nu doresc să comentez.
– Recent, generația 1997-1998 a adus titluri importante în vitrina clubului fanion a Ara­dului, cum ai văzut tu de pe margine performanța băieților de la Deva și Mogoșoaia?
– Este o încununare a muncii acestor ani. Părinții mei mi-au spus tot timpul „Cristi, oriunde ești, lasă ceva în urma ta!”. Mă bucur enorm de mult pentru aceste performanțe, s-au făcut auziți ca nume și merită. Le mulțumesc tuturor, bravo lor.
– Având o așa generație în Arad, care, iată, a vorbit și prin câștigarea Cupei și Supercupei, multă lume spune că ar fi o gre­șeală să nu o ținem împreună și, având răbdare cu ea, să ne bucurăm de o promovare și mai ales o menținere ani de-a rândul în Liga I. Tu ai încredere că acești copii, poate cu trei-patru jucători cu experiență lângă ei, se pot bate pentru primele locuri în eșalonul secund chiar din sezo­nul ce urmează?
– În primul rând, ne-am dorit promovarea în acest an. În al doilea rând, era mai puțin important dacă jucătorii pe care i-a crescut Păcurar, X, Y, Z se realizau. E important că 80 la sută dintre ei sunt arădeni. Încercăm să reținem tot ce a fost bun și să ne autodepășim. La Liga a II-a sunt mulți jucători care vin din prima ligă, care se bat la primele locuri. E greu, dar nu imposibil. Am încredere în copii, dar, cum ați spus și dumneavoastră, e nevoie și de fotbaliști cu experiență. Și vă dau exemplul lui Hagi – când s-a bătut la titlu, a mizat pe jucători cu experiență. Când a văzut că nu mai are șanse, a promovat tinerii. E foarte greu să facem acest lucru doar cu juniori.
– Finalul îți aparține…
– Vă mulțumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.