Nu mai departe de ieri a apărut în
„Glasul” o ştire despre starea  precară a celebrului drum Arad-Şiria. Arădenii care tranzitează acest drum – o veritabilă „coloană vertebrală” a judeţului, dacă luăm în calcul doar drumurile judeţene – aşteaptă parcă de-o veşnicie reabilitarea tronsonului Arad-Şiria. Şi chiar mai mult, până la Seleuş, pe de-o parte, respectiv la Buteni, pe cealaltă parte.
Conducerile judeţene care s-au perindat de-a lungul timpului au avut, fiecare în parte, câte un proiect, câte o idee, câte un imbold. Veşnica problemă a fost, însă, cea a banilor! N-aş intra într-un istoric al drumului, al ultimilor zece ani, n-aş aprofunda joaca de-a finanţarea, ba din fonduri europene, ba guvernamentale, ba locale, n-aş forţa nici ideea că degradarea accentuată se datorează şi acelui trafic greu dintre o anumită balastieră şi Arad. Toate acestea sunt nu doar istorie, ci şi argumente care nu ţin de „cald” arădenilor. Repet, cei care tranzitează această „coloană vertebrală” nu sunt interesaţi de argumente, de interese şi jocuri politice. Ei ştiu doar un singur lucru: DRUMUL este IMPRACTICABIL. Sau, mă rog, greu practicabil. Şi, orice am spune, AU DREPTATE!
Mai mult, acum, în prag de toamnă, cu mirosul iernii aproape, se purcede la o nouă reparare a drumului pe aceleaşi caracteristici: astuparea şi plombarea gropilor.
Repet, argumentele, justificările, nu ţin loc de asfalt. Nu astupă gropile. Dar, de asemenea, trebuie uneori să stăm strâmb şi să judecăm drept. Acum, după cum spuneam, în prag de toamnă, sunt două variante de viitor ale drumului Arad-Şiria: fie este lăsat aşa, ca o continuă capcană a morţii, mai ales pe timp ploios sau după ce se aşterne zăpada, fie se execută o re­paraţie de sezon, pentru o mai bună siguranţă a traficului. Ar mai fi şi cea de a treia variantă, una încă nefolosită în judeţul nostru: ÎNCHIDEREA de către poliţie a tronsonului Arad-Şiria, pe motiv de nesiguranţă a traficului.
Repet: arădenii vor soluţii, nu argumente. Dar cântărind între aceste trei variante, cea mai bună rămâne tot acea peticire tradiţională. Rezultatele în timp sunt zero. Pe termen mediu şi lung – ca să folosesc un limbaj administrativ – nu aceasta este soluţia! Dar pe termen scurt, altă soluţie mai bună nu e. Practic, peticirea drumului trebuie să asigure o siguranţă în trafic cât de cât normală până la ieşirea din iarnă. Bun, şi apoi?
De fapt, aşa cum folosim în limbaj socio-istoric termenul de „generaţie de sacrificiu”, tot aşa putem pune pe acest an eticheta de „an de sacrificiu”, când e vorba de drumul Arad-Şiria. Nu e o soluţie, decât de moment. Adevărata soluţie va trebui să apară din primăvară. Atunci va fi adevăratul termen final pentru acest drum, sfârşitul perioadei de graţie de care noua conducere a Consiliului Judeţean poate să beneficieze. Nu îmi doresc să fiu avocatul diavolului, ci dimpotrivă. Susţin cu fermitate că cei peste 60.000 de arădeni care tranzitează des – nu ocazional – acest drum merită o şosea modernă, complet reabilitată, de la fundaţie până la marcaje, dar trebuie văzut şi cum se poate ajunge la acest fapt. Justificările nu ţin loc de drum. Promisiunile nici atât. Dar nici minunile nu se pot face în şase luni.

Recomandările redacției