O familie care trăiește în Șofronea trece prin clipe grele în această perioadă. Oameni cu suflet mare, dar care nu au avut noroc de un acoperiș deasupra capului, au nevoie de ajutorul celor care își doresc să-l ofere și care au suflet destul de mare încât să dea ceva de la ei. Familia are o singură dorință, anume aceea de a-și putea crește copiii liniștiți într-un loc pe care îl pot numi „acasă“.
Pentru că încearcă din răsputeri să conviețuiască într-un mod cât mai normal cu putință, ei au reușit să încheie un contract de succesiune cu cei de la CFR Cantonul, pentru o casă care se află la intrare în Șofronea. Din nefericire, locul nu este unul în care se poate locui momentan, clădirea fiind șubredă, goală și formată doar din pereți care, deasemenea, nu sunt în cele mai bune condiții.
Pentru că nu au cum să se folosească încă de casa pe care au primit-o, ei trăiesc într-o colibă impovizată, lângă pereții casei. Își doresc să facă rost de materiale și să reușească să își construiască un adăpost, lucru de care au foarte mare nevoie înainte de trecerea verii, odată cu venirea ploilor de toamnă, urmate de frigul iernii, lucrurile fiind mult mai greu de realizat.
În momentul de față, cei doi soți au doi copii, fiecare dintre ei având propria poveste emoționantă în spate, cei doi nefiind copiii lor biologici.
Din ceea ce știm noi, se pare că cei doi copii, ambii minori, n-au avut un început de viață prea fericit și plin de iubire, ceea ce ar fi meritat de fapt. Este vorba despre o fată și un băiat. Melinda, ea are 10 ani și a fost abadonată încă din primele zile de la naștere, aceasta fiind găsită în gunoi și luată mai apoi sub aripa protectoare a celor doi care au iubit-o din prima clipă și au văzut-o ca pe propria fiică. Nicu, adolescent care a ajuns la vârsta de 17 ani acum și, din nefericire, a avut o soartă asemănătoare cu cea a Melindei. El a fost deasemenea abandonat la naștere, dar a avut norocul să fie luat acasă de cei doi soți.
Cu toate că greutățile îi apasă, cei patru nu uită să zâmbească, înainte de toate fiind fericiți că se au unul pe celălalt și că se pot numi „o familie“. Copiii au fost norocoși să ajungă lângă doi oameni care le oferă tot ce pot ei și fac tot posibilul să le construiască o casă.
Chiar dacă deocamdată împart doar câțiva metri și trebuie să trăiască în condiții foarte grele, cei patru sunt încrezători că cineva o să îi ajute, poate chiar mai multe persoane doritoare. Ei își doresc materiale de construcții pentru că sunt puși pe treabă și au o voință de fier, oameni muncitori și care nu se dau înapoi de la nimic când vine vorba de viitorul lor.
Au avut neșansa să treacă prin greutăți, dar cu toate acestea nu s-au dat bătuți și au încercat mereu să le ofere celor doi copii atât cât le-a stat în putință ca să nu simtă chiar toate lipsurile pe care le au și ca să reușească măcar pe jumătate să se bucure și ei de copilărie.
Deocamdată ei se descurcă așa cum pot, au o mică fermă și deja i-au vizitat mai mulți oameni care au fost impresionați de povestea lor, oameni care sunt dispuși să îi ajute atât cu alimente, cât și cu materiale de construcții.
Drum va fi lung până să transforme câteva ziduri șubrede într-un cămin care să le ofere adăpost și siguranța zilei de mâine, dar ei sunt încrezători și nu se dau bătuți chiar dacă nu va fi ușor să reușească ce și-au propus. Își doresc doar binele copiilor lor și, cu toate că momentan aspectul locuinței în care ar urma să trăiască este unul ce nu îți oferă prea multă speranță, acest lucru nu îi descurajează pe ei și ar trebui să îi ambiționeze pe toți cei care le află povestea.
Locuința lor se află lângă cantonul din Șofronea, acesta fiind locul în care cei patru pot fi găsiți și unde, cei care își doresc, pot să le ducă diferite lucruri, de la îmbrăcăminte și alimente până la orice material de construcție care ar putea într-un fel sau altul să îi ajute să își construiască și ei o casă care să le ofere adăpost în viitorul apropiat.
