Îmi amintesc şi acum, în 1996, elev fiind, am votat pentru prima dată candidaţii Convenţiei Democrate şi ai Partidului Democrat, pentru îndepărtarea de la conducerea ţării a PDSR-ului lui Ion Iliescu. Alături de milioane de români, speram atunci că o vom duce mai bine, iar România se va integra în NATO şi Uniunea Europeană. Din păcate, lucrurile nu au decurs aşa cum îşi doreau atunci locuitorii ţării. E adevărat, s-au făcut paşi importanţi înspre NATO şi Uniunea Europeană, însă nivelul de trai s-a prăbuşit. Premierul de atunci, Victor Ciorbea, vorbea despre luminiţa de la capătul tunelului, luminiţă care nu s-a întrezărit decât spre sfârşitul mandatului CDR, când la conducerea Guvernului se afla Mugur Isărescu. Dacă ar fi să caracterizez într-un singur cuvânt guvernarea CDR, aş spune simplu: dezamăgire. Astfel, a fost posibilă reîntoarcerea lui Ion Iliescu în fruntea statului, alături de un guvern condus de Adrian Năstase. Dacă pe Iliescu l-am votat, aşa cum au făcut-o şi mulţi alţii, doar pentru ca alegerile să nu fie câştigate de Vadim, nu m-am gândit niciun moment că aş putea vota candidaţii PDSR şi nici nu am făcut-o. Deşi lucrurile au început să meargă puţin mai bine în ţară, corupţia a atins cote alarmante, dar cum nu mi-am pus nicio speranţă în Năstase, nu am fost dezamăgit. Au venit apoi alegerile din 2004, când am votat Alianţa DA, formată din Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal. Nivelul de trai din România a crescut în mod neaşteptat, însă scandalurile dintre palatele Cotroceni şi Victoria au dus la destrămarea alianţei, ceea ce a însemnat o nouă dezamăgire pentru electoratul care a votat într-un anumit fel. După 2008, a venit la putere Guvernul Boc, iar criza s-a făcut tot mai simţită, deşi nu a fost provocată de români, dar noi a trebuit să tragem toate ponoasele de pe urma lăcomiei altora. Executivul a fost nevoit să ia tot felul de măsuri nepopulare, să taie pensii şi salarii, să crească TVA, iar nivelul de trai a luat-o din nou la vale. O altă dezamăgire… Spuneam şi atunci şi o spun şi acum, oamenii nevinovaţi au fost nevoiţi să plătească nota de plată a altora, când cea mai bună soluţie ar fi fost la mintea cocoşului, să se fure mai puţin, iar costurile crizei să fie transferate pe umerii unor afacerişti veroşi de teapa lui Nelu Iordache, care au dat tunuri după tunuri.

Dacă Mihai Răzvan Ungureanu, succesorul lui Emil Boc, nu a reuşit să facă mare lucru, fiind nevoit să părăsească puterea într-un mod cel puţin discutabil, actualul premier, Victor Ponta, guvernează în aceeaşi notă, la fel ca mulţi dintre predecesorii săi, provocând dezamăgiri după dezamăgiri. Încă de pe vremea în care Uniunea Social Liberală, fosta alianţă de guvernământ, se afla în opoziţie, le spuneam tuturor celor care-şi puneau toate speranţele în politicienii de aici că nu are niciun rost să facă acest lucru, că toţi sunt o apă şi un pământ, că nici cei de la USL nu sunt mai buni decât cei de la PDL, cum nici democrat-liberalii nu au fost mai buni decât social-democraţii lui Adrian Năstase, ajuns astăzi după gratii. Din păcate, pe zi ce trece, constat că am avut dreptate. Faptul că premierul Victor Ponta ţine cu dinţii de acciza de şapte cenţi pe litru de combustibil, faptul că permite scumpirea gazelor fără a încerca să ia nicio măsură în sprijinul populaţiei, faptul că nu a scăzut TVA decât la pâine, mă face să cred că nici membrii actualului guvern nu înţeleg că românilor le-a ajuns cuţitul la os, că s-au săturat ca intereselor lor să fie sacrificate de tot felul de politicieni iresponsabili, care nu se gândesc decât la ciolan. Având în vedere veniturile din ţara aceasta, orice scumpire, orice taxă nouă introdusă în plus, fie că este vorba de celebra acciză pe carburant, introdusă de autorităţile centrale, fie de o taxă pentru amenajarea de şanţuri, introdusă de autorităţile locale din vreo comună din ţară, fie că este vorba despre scumpirea gazului, măsură luată la cererea FMI, de parcă FMI-ul a devenit stăpânul lumii, este simţită acut de omul de rând, care trebuie să scoată mai mulţi bani din buzunar. Şi pentru ce? Pentru că autorităţile nu sunt în stare să-şi chivernisească bugetul pe care-l au şi pentru că se fură în continuare prea mult.

 

 

Recomandările redacției