Ioan Peter Pit: „Fără familie aș fi fost un luzer ilustru“

hamletuledecD-le Ioan Peter Pit, v-aţi născut într-o zonă mirifică, în Maramureş. Spuneaţi odată că primele cărţi le-aţi citit la lumina unei lămpi cu petrol. Aşa a fost şi cu mine. Chiar mai ţin minte numărul sticlei de lampă: nr.11. Dvs mai ţineţi minte ce nr. avea sticla de lampă a copilăriei? 

M-am născut și am copilărit pe Valea Izei în localitatea Săcel. Râul Iza trece chiar pe lângă poarta casei noastre. Am apucat să studiez la lumina lămpii cu petrol, mai ales iarna, ziua fiind scurtă iar numărul lămpii era 9. Lumina era una blândă, atmosfera caldă,  în semi întuneric umbrele stârneau imaginația. În ziua în care ne-am conectat la ,,înalta tensiune,, cum i se spunea pe atunci, am avut un sentiment straniu.

 

Povestiţi-mi cum a fost când cu banii destinaţi unui costum nou aţi cumpărat un sac de cărţi. Ce-a zis mama?

Asta a fost în liceu. La sfârșitul vacanței de vară primeam bani de la părinții mei (de la mama, în special, ea se îngrijea de imaginea mea și cea a fratelui meu mai mic) pentru haine pe anul următor. Banii se făceau foarte greu în zonă, aveam o sumă fixă pentru cazare, una pentru papa și alta pentru haine. Niciun ban de buzunar, niciun moft. Dacă vroiam să… știu eu… să mergem la un film, trebuia să muncim suplimentar pe lângă școală. Ei, am luat banii pentru haine, m-am cărat la Cluj-Napoca, am intrta în librăria centrală și m-am umplut de cărți: Nichita Stănescu, Marin Preda, Liviu Rebreanu integral, Kazantzakis, Svevo, Papini…. am mai târguit și o duzină de discuri. LP uri. Apăruse Alifantis, Andrieș, Mircea Vintilă. Seara, m-am întors acasă și am încercat să mă ascund de ai mei, m-am strecurat pe sub geamul luminat aldec3 părinților către camera mea situată în ,,casa de vară”.  Exact când am trecut prin curte, pe sub geam, acesta se deschide, iar mama m-a invitat în casă ,,la lumină,, și m-a pus să-i arăt țoalele. Când a dat cu ochii de romane și de LP – uri s-a schimbat la față. Am încercat să mă scot spunându-i că pentru mine cărțile și muzica sunt adevărata haină, cea a spiritului, iar ea mi-a răspuns sec: ,, Foarte bine. O să umbli în curu gol și cu discurile-n mână. De la mine nu mai vezi niciun ban. ” Vă dați seam că n-a fost chiar așa. Mama, care era cel mai bun om din lume nu m-ar fi lăsat descoperit pentru nimic în lume. Dar imaginea asta a mea, nud și cu vinilinuri în mână mă urmărește uneori.

 

Ce cărţi v-au marcat în viaţă?

Multe, foarte multe. Ar fi nedrept să pomenesc un autor sau titlu. Lectura este vitală pentru mine. Citesc mai puțin decât în tinerețe, dar pasiunea pentru textul scris și tipărit mi-a rămas aceeași, abia aștept să am răgazul necesar pentru a mă cufunda în meandrele unei scrieri izbutite.

Sunteţi actor, dar aţi scris şi o duzină (douăsprezece) de piese de teatru, majoritatea jucate. Ce sunteţi: mai mult actor, sau mai mult dramaturg?

Am scris câteva piese (sper că nu de duzină) fiecare dintre ele cunoscând mai multe variante, în funcție de teatrele unde s-au jucat. Am avut norocul să fiu jucat. Acum se joacă trei texte scrise de mine în Arad, șapte în țară și mă pregătesc să finalizez un scenariu dramatic pentru două companii din ,,afară”. Nu știu dacă sunt mai mult actor sau autor și nici nu cred că trebuie să-mi pun problema iluzii urbaneastfel. Sunt EU și pe scenă și la masa de scris. Când scriu, evident că nu pot să fac abstracție de faptul că am cunoștință de tot ce se petrece pe o scenă, ceea ce poate să fie bine pentru actori. Iar când joc, joc. Nu stau să mă gândesc că eu aș fi scris altfel acea partitură dramatic. Cu toate că… n-aș vrea să mă (vă) mint, am rețineri. Unul din motivele pentru care m-am apucat de scris a fost acesta: deseori am fost nevoit să lucrez pe texte neinteresante sau după traduceri vetuste, arhaice.

 

Aţi renunţat vreodată la ceva esenţial? Dar la cineva esenţial?

Iubirea ca dar divin este esențială. Nădăjduiesc să nu fiu pus vreodată în situația de a renunța la iubire.

 

Sunteţi căsătorit cu Dorina Darie Peter, actriţă şi ea. Împreună aveţi o fetiţă superbă. Este grea o casă formată din doi actori (repetiţii, spectacole, colaborări, viaţă de familie şi şcolară) care trebuie să crească şi un copil?

 E a noastră. Dacă este grea? Se spune că ,,casa grea” (cu ziduri zdravene) e bună. Ține iarna cald și vara răcoare. Ina (soţia, n. red) și fiica mea Ana înseamnă mult pentru mine. Datorită lor mă bucur în primul rând de iubirea despre care vă vorbeam mai sus. De echilibru. Fără familie aș fi fost un luzer ilustru. Cred că în fiece familie, chiar și în cele lipsite de griji (material vreau să spun) sunt încercări. Nu mă plâng de încercări, sunt recunoscător femeii mele. Și oamenilor acestei cetăți că m-au primit și că pot să le fiu de folos.

PIT orchestra TitanicVorbiţi-mi puţin despre Teatrul Pit. De ce Teatrul Pit? 

PIT era pseudo-numele cu care semnam caricaturile din revista școlii. La început mi-am trecut numele adevărat dar am luat-o pe coajă. Și atunci am găsit acest PIT care nu înseamnă altceva decât P de la Peter, I de la Ioan și T de la Toader, inițiala numelui tatălui meu. Asta a fost în liceu, ulterior când pasiunea pentru dramă s-a acutizat am înlocuit Toader cu Teatru. Și-a rămas Peter Ioan Teatru. Unii spun că PIT este un brand. Alții că vine la Brad Pitt. Nu vine de la brad, poate de la molid. E mai des întâlnit pe-aici la noi iar acele lui sunt mai înțepătoare.

PIT înseamnă acum, un atelier de dramă (Studio Act) destinat tinerilor pasionați de teatru, înseamnă întâlniri cu autori dramatici importanți (am organizat în parteneriat admirabil cu Biblioteca Județeană „A.D.Xenopol“   întâlniri ale publicului arădean cu Elise Wilk, Mihai Ignat, Katalin Thuroczi din Budapesta și Anamaria Pop) înseamnă producții independente după texte moderne și contemporane.

La revedere d-le Ioan Peter Pit, s-auzim de numai bine!

Recomandările redacției