„Poezia mea în grai este inspirată de întâmplări şi personaje reale din zona în care trăiesc, de aici de pe Valea Mureşului“

vodicean pagina

Ioan Vodicean, încă de la bun început precizez că voi discuta cu tine atât în calitatea ta de primar al comunei Săvârşin – fugind însă ca dracul de tămâie de politic –  cât şi în calitatea ta de  creator şi iubitor de literatură, de cultură în general. Aşadar, de unde ai apărut, cine este Ion lu Habu Pircişanu? (punctează copilăria, primii ani de viaţă)

 M-am născut şi am copilărit la Birchiş, Pirciş cum îi spunea în vechime. De aici legătura mea cu folclorul, dragostea faţă de adevăratele valori care ne leagă de obârşii. Eu locuiam cu parinţii mei în Hunedoara, aici însă veneam la bunici. Liniştea, bunătatea oamenilor, verdele câmpurilor, albastrul parcă altfel al cerului m-au făcut să părăsesc aglomeraţia urbană şi să mă cufund în calmul rural. Nu am locuit însă foarte mult la Birchiş pentru că aveam să îmi întemeiez o familie, cu care sunt foarte mândru, aşa că în urmă cu 26 de ani m-am stabilit la Săvârşin.

Ai absolvit o facultate de ştiinţe juridice. La ce-ţi foloseşte?

Nu am profesat niciodată specializările  din actele de studii. Cunoştinţele acumulate  însă m-au ajutat atât în activitatea pe care am desfaşurat-o în finanţe publice, cât mai ales acum, în cea de edil .

Eşti un cunoscut poet în grai bănăţean, un gen de poezie folclorică, ironică, satirică. Ai publicat chiar nişte cărţi, ba chiar ai apărut într-o valoroasă antologie realizată de regretatul scriitor şi etnolog Aurel Turcuş. Vorbeşte-mi puţin despre  acest gen de poezie.

 Creaţiile scriitorilor în grai sunt greşit asimilate de necunoscători cu cele ale ţăranilor condeieri. Ţăranii condeieri tindeau spre o pătură uşor superioară cea a intelectualităţii rurale pe când scriitorii în grai sunt din rândul intelectualilor, de cele mai multe ori, care coboară în lumea satului,  îmbracă haina ţăranului, culeg şi trimit spre veşnicie prin creaţiile lor, întâmplări şi personaje şugubeţe. Părinţii poeziei în grai , Victor Vlad Delamarina a fost ofiţer de marină iar George Gârda, advocat. Despre acest subiect ar fi multe de vorbit . Eu am cercetat opera lui George Gârda şi am scris o carte de analiză literară dialectală despre aceasta.

Poezia mea în grai este inspirată de întâmplări şi personaje reale din zona în care trăiesc , de aici de pe Valea Mureşului.

Lumea te cunoaşte şi ca moderator şi realizator de emisiuni de folclor la Tv. Ce înseamnă folclorul pentru tine  ?

 

600897_596484847036333_1000734873_nFolclorul este legătura noastră cu trecutul şi în aceeaşi măsură cu eternitatea . Asta în situaţia în care îl păstrăm nealterat şi ne luptăm cu tendinţele tot mai prezente de a-l denatura, de a-l schimonosi în fel şi chip, până a nu mai semăna aproape deloc cu ceea ce a străbătut de secole lumea satului. Am încredere însă că nu este totul pierdut  până mai avem luptători viteji pe acest tărâm şi aş da câteva nume de astfel luptători, datorită cărora au fost salvate  şi aduse până azi adevărate comori scoase la lumină din lăzile prăfuite de zestre uitate prim podurile caselor de la ţară: Mărioara Miclea, Viorel Nistor, Petrică Paşca, Victor Jicărean, Ciprian Cipu, Florin şi Valentina Ursulescu şi lista ar putea fi destul de lungă.

 

Eşti primarul unei comune de pe Valea Mureşului care are în componenţă nouă sate răsfirate pe dealuri şi văi. Cum e să conduci o comună atât de complexă ca Săvârşinul, fără să fii perceput de oameni ca un primar-poet, un artist cu capul în nori?

 Probabil am fost perceput şi aşa la începutul primului mandat. Unii din competitorii mei poate o fac şi acum. Majoritatea însă a realizat că sensibilitatea artistică te ajută să fii mai aplecat spre problemele lor, mai aproape de sufletul lor, poti mai usor să le desluşeşti suspinele dar în acelaşi timp să le readuci zâmbetul pe chip. Au mai realizat de asemenea, marea majoritate a concetăţenilor mei că doar uniţi putem avea rezultate, că numai împreună vom putea face să ne fie cât mai dragi locurile frumoase în care convieţuim.

 

Comuna Săvârşin este de 16 ani gazda unui prestigios festival de literatură, cunoscut în toată ţara. Este vorba de Festivalul de Literatură „Dorel Sibii“. Cât de important este pentru tine şi pentru comuna Săvârşin acest festival, ce implică acest lucru?

 Ideea organizării unui Festival Naţional de Literatură care să poarte numele poetului săvârşinean Dorel Sibii, s-a născut urmare pasiunii pentru literatură a multor consumatori de cultură, în anii 90. Aveam atunci şi un cenaclu literar , „Maris“, ziarul local „Jurnal de Săvârşin“ în  paginile căruia publicam multă poezie, fragmente din monografia Săvârşinului realizată de Iosif Dohangie, precum şi multă informaţie despre evenimentele culturale. Este un eveniment naţional important căruia, din pacate, i se alocă de către autorităţile judeţene, mult mai putine fonduri decât altor aşa-zise sărbători, a vecinilor, a părădăicilor, a vânătorilor, a izmenelor sau mai stiu eu ce au mai inventat. Sunt însă în jurul meu câţiva oameni care au pus mult suflet în organizarea acestui eveniment şi datorită cărora acesta trăieşte încă. Ei sunt, daca mă refer la cei locali: Adrian Craiu, Ionel Pavel, dar în egală masură tot personalul de la Primăria Săvârşin, care au ştiut întotdeauna să fie gazde bune pentru musafirii noştri, la fiecare din cele 16 ediţii.

 

Deşi s-a realizat un bust al regretatului Dorel Sibii, scriitor născut în Hălăliş, un sat al comunei Săvârşin, acest bust  stă închis într-o încăpere a Primăriei de mai multă vreme, în loc să fie expus public. Sunt unii care spun că bustul nu seamănă cu Dorel Sibii. Să fie acesta motivul neexpunerii lui într-un spaţiu public din Săvârşin?

 Bustul a asteptat să îşi găsească şi un loc adecvat, de unde să scruteze orizontul, iar spiritul celui care îl înfăţişează să ne mai urecheze sau cel puţin să ne ironizeze în stilu-i caracteristic, atunci când uităm să fim mai buni unii cu alţii. În acest an a fost începută modernizarea parcului central iar acesta se va finaliza în primăvara anului viitor, atunci când va fi amplasat şi bustul. Totodată, dorim să realizăm şi un bust al pictorului Eugen Popa, un alt artist al acestor meleaguri, a cărui colecţie de artă şi casă memorială sunt donate Muzeului Judeţean Arad.

 

1527083_718458668172283_56899449_n Primar. Poet, autor de cărţi. Realizator şi moderator de emisiuni de folclor, la tv. Interpret de folclor. Familist. Ai o anumită ierarhie în toate aceste preocupări?

 Familia este întotdeauna pe primul loc. Dar familia mea este foarte mare. Pe lângă cei de acasă şi cei cărora le sunt edil, şi cei cărora mă adresez din faţa camerelor de televiziune şi cei cărora mă adresez prin scrierile mele, toţi fac parte din familia mea. Celor de acasă le este mai greu că trebuie să mă împartă cu atâţia, dar îmi împărtăşesc şi ei sentimentele şi atunci trecem cu toţii mai uşor peste neajunsurile şi obstacolele pe care , inevitabil, viaţa ni le mai scoate în cale din când în când.

Ioan Vodicean, în final te rog să-mi reproduci o poezie, mai scurtă, scrisă de tine în frumosul grai bănăţean. Una şoadă!   

 Pentru că discuţia ta a fost şi cu primarul Vodicean, îţi reproduc o poezie pe temă :

 

 

 

 

BOU GI LA SFAT

 

În ştălogu gi la sfat

Unciu Ion lu Grumazâlă

Avea-n grijă pintru sat

O doi bişi, mari, gi prasâlă.

 

Unu cam cu beceşug

Pa vaşi n-o mai vrut să sară.

Nişi cu lulă nişi în jiug

Nu puceau să-l scoat-afară

 

Se s-o sococit primariu

Nestând mult să să ghingească

O cemat veterinariu

Sî l-o pus să-l iscopească.

 

La v-on an şî jiumatace

s-o facut on bou , minune.

Gras şî cu valău pa space

Cum nu iestă altu-n lume.

 

Luna-n seri s-o clăcint

Gi poveşci şe s-or facut

Când or dat gi veste-n sat

Că l-ar scoace la vindut.

 

Într-o zî viniră doi,

c-o măşână gea domnească,

îmbrecaţ în ţoale noi,

La on preţ să să tomnească.

 

Ion, coratoriu şî zbiară :

Dom’ primari, lasă birou’

Şî hai fuga pân-afară

c-or vinit să vadă bou .

 

Recomandările redacției