Primim la redacție un volum considerabil de corespondență – și de la cititori ai ziarului, și de la necititori. Toți ne scriu cu speranța că publicarea durerilor și doleanțelor pe care le au s-ar putea rezolva prin publicarea lor în spațiul tipărit – ceea ce este totuși o himeră: vremea în care un articol în Scînteia, Scînteia tineretului, Flacăra sau Flacăra roșie ge­nera măsuri drastice și cel mai adesea rezolvarea problemelor a apus demult, acum aproape 30 de ani, pe 22 decembrie 1989, atunci când toți și-au câștigat libertățile supreme: noi, gloata, libertatea de-a ne plânge cât vrem, cum vrem și cui vrem, ei, aleșii, dumnezeii, libertatea de-a-i durea-n cot de plângerile prostimii.
Publicăm mai jos o astfel de plângere sosită prin poșta electro­nică, venită de la trăitorii sub asediul permanent al camioanelor de mare tonaj care le strică și liniștea, și proprietățile, adică le fac viața cât mai amară cu putință: locuitorii cartierului Gai din Calea Lactee (bănuim că n-au știut găienii adresele de e-mail ale primarului, prefectului, parlamentului și guvernului galaxiei, de aceea au trimis plângerea la Glasul Aradului). Iată misiva electronică:
„Noi, cetățenii cartierului Gai, dorim să ne facem auziți, având în vedere că autoritățile continuă să ne trateze cu indiferență.
Acum câteva luni am protestat împotriva traficului de mare tonaj și împotriva firmelor de transport care și-au format garaje ilegale în interiorul cartierului. După aceea am avut discuții cu reprezentanții firmei de pe strada Dunării și ne-au promis că vor părăsi garajul până în 30 septembrie. Se pare că nu vor reuși să își mute efectivul până la această dată, dar ne-au dat un alt termen: 15 octombrie 2018, pe care nu știm dacă îl vor respecta, pentru că multe termene au fost depășite și s-au adunat în total aproape 4 ani de așteptări.
Problema garajelor ilegale și a traficului de camioane e răspândită în întregul cartier, iar aici amintim străzile Nouă, Fântânii, Faurilor, unde acestea produc pagube carosabilului sau chiar proprietăților și poluează fonic întreaga comunitate, în special locuitorii învecinați acestor garaje. Chiar dacă traficul e restricționat la 7,5 tone, camioanele de 40 de tone circulă în voie.
De departe cea mai afectată zonă este Strada Dunării și sperăm ca autoritățile să fie vigilente, pentru a preveni venirea altei firme de transport în această zonă. Pe această cale dorim să anunțăm autoritățile și firmele de transport că răbdarea noastră e pe sfârșite și vom face tot ce ne stă în putință pentru a stopa acest flagel al garajelor ilegale.
Cetățeni ai cartierului Gai”.
Cu nădejdea fermă că proble­ma lor se va rezolva și cu credința și mai fermă că nu li se va rezolva nimic, fac trei scurte notări din gândurile altora, nu ale mele, dar pe care mi le însușesc de parcă eu însumi le-aș fi plămădit în ceasuri lungi de meditații scurte: „Zdrobiți orânduirea cea crudă și nedreaptă…” (Mihai Eminescu); „Când șarpele scoate capu-n drum, îi dai cu votu’n cap” (Tudor Vladimirescu); „Puterea este-n voi/ Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,/ Că zeii sunt departe, sus…” (George Coșbuc).
Sper, dragilor găieni, că n-ar mai trebui să vi se repete niciodată aste trei spuneri de căpătâi care-ar trebui să fie temelia cea mai grozavă a liniștii noastre.

Recomandările redacției