Dintre cele 200 de persoane care au făcut stop cardio-respirator în anul 2012, Ambulanţa a salvat doar 24

Printre cele mai dificile şi complexe cazuri de urgenţă la care au intervenit echipajele Serviciului de Ambulanţă a Judeţului Arad în anul 2012 se numără stopurile cardio-respiratorii. Din totalul celor 200 de astfel de cazuri, personalul medical a reuşit să salveze 24 de bolnavi. „Se pierd minute preţioase din cauza faptului că persoanele care anunţă ambulanţa nu recunosc simptomele şi sună cu întârziere. Până în momentul în care ajunge echipajul nostru, în cele mai multe dintre cazuri, nu se mai poate face nimic. Conform legii, măsurile de prim-ajutor pot fi efectuate de către oricine, mai ales că nu necesită o pregătire medicală aparte. Manevrele de bază constau în masajul cardiac (apăsarea pe torace) şi respiraţia gură la gură“, ne-a declarat Roberto Schill, managerul Serviciului de Ambulanţă Arad.
Cele mai multe urgenţe s-au înregistrat în municipiu, însă au fost şi câteva cazuri cu reuşită în judeţ.
Stopul cardio-respirator înseamnă de fapt absenţa respiraţiei şi circulaţiei spontane. Oprirea simultană  a respiraţiei şi circulaţiei este extrem de rară şi se produce atunci când organismul este distrus brusc şi masiv, ca de exemplu în accidentele foarte grave.
În cazul stopului respirator primar, inima va continua să bată un interval variabil de timp. Schimbul gazos la nivel pulmonar continuă până se epuizează rezerva de aer din plămâni. În perioada cât inima bate, pulsul arterial este prezent. Apoi lipsa oxigenului la nivelul muşchiului inimii va conduce la oprire cardiacă. În oprirea primar respiratorie există un interval „de graţie” scurt, în care activitatea cardio-circulatorie este încă prezentă. Fără intervenţie tera­peutică imediată, ce constă în ventilaţie artificială, cordul se opreşte.
Prin stopul cardiac se înţelege încetarea bruscă şi neaşteptată a circulaţiei la un pacient despre care nu se putea prevedea că ar putea să moară în acel moment. Oprirea primar cardiacă este urmată automat de oprirea respiratorie.
Victimele unui stop cardio-respirator au nevoie de manevre de resuscitare în cel mai scurt timp posibil. Resuscitarea asigură o circulaţie sanguină cu un debit cardiac mic, dar esenţial către inimă şi creier. Aceasta creşte probabilitatea reluării ritmului cardiac normal. Compresiile toracice pot salva viaţa victimei, dacă nu poate fi aplicat un şoc electric (defibrilare) în primele cinci minute după stop.