somosÎn numerele trecute ale ziarului nostru vă prezentam situaţia de la Somoş, unde Direcţia Silvică a defrişat arborii situaţi la marginea pădurii, pentru a face loc unui gard, construit cu încălcarea mai multor prevederi legale şi în lipsa unui acord de mediu valabil.
Avocaţii celor care luptă împotriva celor întâmplate acolo vor­besc despre săvârşirea unei in­- fracţiuni de fals, infracţiune co­misă pentru a justifica preluarea administrării fondului cinegetic din pădurea cu pricina de către Direcţia Silvică Arad. Din informaţiile noastre, conform contractului nr. 101 de predare a fondului de vănătoare nr. 26 Somoş, operaţiunea de predare s-a realizat pe data de 26.06.2011. La vremea respectivă, în fişa în care era trecută suprafaţa neproductivă din punct de vedere cinegetic figura suprafaţa de 32 de hectare, din totalul de 10.242 de hectare. Cele 32 de hectare reprezentau drumurile naţionale, judeţene şi calea ferată care traversează fondul de vânătoare. Pentru toate celelalte suprafeţe se plătea redevenţa datorată statului şi proprietarilor terenurilor. Conform unor date publicate pe internet în 2013, fişa cu privire la suprafaţa neproductivă din punct de vedere cinegetic era modificată, de data aceasta apărând o rubrică nouă, cu o suprafaţă de 714,3 hectare neproductivă din punct de vedere cinegetic, exact suprafaţa singurei păduri de pe raza fondului de vânătoare, unde figurează Complexul de Vănătoare Somoş, care are autorizaţia nr. 29/216577/ 24.03.2011. În urma solicitării avocaţilor care s-au opus, pe bună dreptate, construirii ţarcului, solicitare adresată Inspectoratului Teritorial pentru Regim Silvic şi Vânătoare Oradea în vederea pre­zentării oficiale a structurii su­prafeţei neproductive cinegetic, instituţia cu pricina a refuzat în primă fază comunicarea acestei informaţii. În aceste condiţii, avocaţii au solicitat instanţei să oblige ITRSV să transmită documentul solicitat. Surpriză însă. A apărut o altă fişă a fondului de vânătoare, în care apare o rubrică care nu exista anterior, cu menţiunea „lipsea din fişă la data preluării fondului”. Astfel, se dovedeşte că în momentul preluării fondului de vănătoare de la Di­recţia Silvică nu exista acordul  gestionarului pentru construcţia gardului, construcţie care nu se poate realiza fără acordul acestuia. În aceste condiţii s-a făcut o plângere penală pentru fals şi uz de fals, silvicultorii fiind acuzaţi că „au modificat acte oficiale pentru a putea obţine    în mod fraudulos dreptul de a realiza acest complex de vânătoare.”
Fosta conducere a asociaţiei, mână în mână cu Direcţia  Silvică
Astăzi revenim cu noi informaţii cu privire la cele întâmplate la Somoş. Din informaţiile pe care le avem, se pare că fosta conducere a asociaţiei de vânătoare care ges­tiona fondul de la Somoş ar fi intrat într-o adevărată cumetrie penală cu Direcţia Silvică. Sursele noastre susţin că fosta conducere ar fi eliberat la începutul procesului prin care se cerea anularea construirii ţarcului de vânătoare, un document din care ar rezulta că nu susţine demersul făcut de cei care se opun ţarcului de vânătoare, după care a revenit şi a făcut cerere de intervenţie. Din informaţiile noastre, fosta conducere nu s-a mai prezentat însă la proces în urma înţelegerilor făcute cu Direcţia Silvică şi nici nu a mai timbrat cererea de intervenţie. De menţionat că fosta conducere nu putea să-şi dea acceptul la predarea fondului de vânătoare fără acceptul Adunării Generale, conform statutului asociaţiei. În cele din urmă, ieri s-a respins cererea de anulare a contractului de construire a ţarcului, lucru la care, conform declaraţiilor avocaţilor celor care s-au opus ridicării complexului, „şi-a adus aportul” fosta conducere a aso­ciaţiei de vânătoare care „până   la urmă se pare că a îngenunchiat/căzut la pace cu Direcţia Silvică. Fostul Consiliu de Administraţie nu numai că  participă activ la predarea fondului către Direcţia Silvică, lucrând astfel pe faţă contra intereselor asociaţiei şi a membrilor ei, dar nici măcar nu a catadicsit să îşi timbreze cererea de intervenţie în interesul reclamantului (un simplu membru al asociaţiei) care a avut curaj să facă această acţiune, de parcă pierderea acestui fond nu ar interesa pe nimeni din respectivul consiliu în mod direct”.  Avocaţii mai susţin că reclamantul a declarat apel, urmând a se analiza cu mare atenţie sentinţa dată ieri, „pentru a se verifica dacă nu suntem în tot mai frecventa situaţie întâlnită în practica unor instanţe şi anu­me că «statul are întotdeauna dreptate»”.

Contestatarii ţarcului sunt de părere că nu s-a respectat legea la predarea fondului şi aşteată    începerea cercetării plângerii penale făcute pentru fals şi uz de fals.
Mai trebuie spus că Direcţia Silvică a introdus deja animale în ţarc, (cerbi lopătar). Gurile rele spun că acest lucru s-a făcut fără a exista aprobările legale, animalele nefiind crotaliate. De asemenea, o altă neregulă sesizată de contestatarii ţarcului constă în faptul că vânatul care era pe respectivul fond, care aparţinea statului şi asociaţiei, nu a fost scos din zonă, înainte de ridicarea gardului.
Având în vedere ilegalităţile petrecute acolo, atât în ceea ce priveşte tăierile de material lemnos, cât şi în ceea ce priveşte hăituirea şi distrugerea vânatului, ne vom adresa ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând un punct de vedere cu privire la faptele petrecute la Somoş, sub atenta supraveghere a directorului Direcţiei Silvice, Teodor Ţigan, după cum ne declară sursele noas­tre. Gurile rele susţin că acesta pune presiune asupra angajaţilor, şi mai mult, că ar fi făcut intervenţii la ITRSV Oradea, astfel încât angajaţii ITRSV ar fi ajuns să se teamă să mai facă controale la Arad.
Ţigan şi interceptările de la SRI
Că directorul Teodor Ţigan are un comportament nepotrivit atunci când interacţionează cu angajaţii, ziarul nostru a scris de mai multe ori. Spre exemplu, în urmă cu patru ani, Glasul Aradului vă informa că directorul i-a atenţionat pe toţi angajaţii să fie atenţi ce vorbesc şi ce „iese” pe surse din instituţie, menţionând că el ar avea acces la interceptările convorbirilor telefonice făcute de SRI şi că toţi sunt ascultaţi. În 2011, Teodor Ţigan şi-a convocat subalternii din tot judeţul şi sub presiunea unor  înregistrări ale Serviciului Român de Informaţii care i-ar incrimina, le-a cerut să completeze un chestionar ce viza, oficial, depistarea şi eliminarea concurenţei neloiale la adresa instituţiei. Având în vedere neînţelegerile recente dintre SRI şi Curtea Constituţională, am fi curioşi să aflăm părerea reprezentanţilor SRI la cele afirmate de directorul Ţigan. Cum în cadrul RNP există în momentul de faţă o multitudine de probleme, ar fi normal să fie interceptate anumite telefoane, ale unor angajaţi, pentru a afla date cu privire la furturile de material lemnos, mai ales că anumite controale sunt tergiversate, gurile rele susţinând că directorul Ţigan dă ordin subordonaţilor să facă controale pe sprânceană.  După ce posturile naţionale de televiziune, presa locală din Timişoara şi Arad a semnalat nenumărate fapte reprobabile petrecute în cadrul RNP Romsilva, inclusiv fals, uz de fals, organele abilitate ale statului ar trebui să se autosesizeze, pentru a face lumină, în scandalurile în care sunt implicaţi anumiţi silvicultori.
În numerele viitoare ale ziarului vom prezenta noi detalii incendiare cu privire la cele întâmplate în pădurile administrate de Direcţia Silvică Arad.

  • HBB spune:

    Ar fi foarte interesant daca ar veni in padurile Com GuraHont si a Composesoratului GuraHont cat mai urgent un control al ITRSV dar nu ingineri de la oradea ca sunt manan mana cu OS.Gurahont sa ia la verificat predarea de canton pe care a facuto padurar CIOBA CRISTIAN impreuna cu Ing. HALJA DAN in special sa verifice diametrele cioatelor fiindca au fost diminuate cu 90% si sesizarea politiei silvice pentru fals si neglijenta in servici.
    Sa verifice ANAFul averea lui Halja de pe valea Hontisorului (cabana,pescarie),casa in Gurahont , apar. Timisoara si multe altele…. cum au fost facute.

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției