DN 7 s-a umplut de gropi, semn că iarna i-a luat prin surprindere pe administratorii drumului

2
469

DN 7 primaAnotimp capricios la culme, iarna ia prin surprindere pe toată lumea, de la gospodarul rural până la cel urban, de la guvern până la administraţiile mai mici. Despre Arad, partea noastră de lume, un mucalit spunea ieri că am avut şi noi iarnă într-o joi după-amiază, că-n rest n-a prea fost.
Printre cei surprinşi de iarna asta năbădăioasă se numără şi cei care au nefericirea de-a conduce maşini pe drumul naţional DN 7; gerurile năprasnice, nămeţii mari şi viscolele viforoase, au făcut să răsară-n asfaltul acestui drum gropi frumoase, dolofane, care rânjesc delicat la soare şi la cauciucuri şi care promit să se facă şi mai şi. Semne de mare civilizaţie, gropile au apărut şi-apar pe locurile mai vechilor plombe – cârpeli „la trozneală”, peticeli făcute de mântuială, „ca să mai iasă-un leu-doi…”. Vorbim despre fenomen în cunoştinţă de cauză: mai mulţi oameni au contactat ziarul Glasul Aradului şi şi-au făcut cunoscută bucuria, fericirea de-a dreptul, de-a slaloma printre rănile drumului şi de-a da cu roţile-n gropile care par a face cu ochiul, chemând la joaca de-a „Uite groapa,/ na, c-am luat-o!”.
Dintre toţi şoferii cu care-am stat de vorbă (şi-au fost mulţi), unul ne-a surprins prin sinceritate frustă: „Du-te domnule de-aici, că mă provoci       să-njur – şi nu vreau, deşi ar trebui!”. Un altul, coborât intempestiv dintr-un TIR, a spus râzând strâmb: „Dacă cineva mă urcă-n maşină legat la ochi şi mă plimbă prin toată Europa, recunosc imediat, pe orbeşte, când intru-n România şi când ies. Suntem unici, de neegalat; gropi ca la noi nu mai întâlneşti nicăieri. Chiar şi şoselele bombardate din Irak şi Afganistan sunt mai bune ca ale noastre. Gropile ar trebui puse pe steag, ca stemă, că ne reprezintă”.
O documentare scurtă la faţa locului şi la faţa gropilor confirmă spusele şoferilor. De fapt, nici nu mai era nevoie de documentare; trecerea aproape zilnică pe acest drum mi-a accentuat şi mie reflexele la volan şi mi-a procurat deja ocazia unei intervenţii la suspensii.
DN 7 este parte a Coridorului IV   european de transporturi auto, aşadar cineva are obligaţii în a-l menţine la standarde ridicate. Administrator al drumului este, conform legii, Compania  Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Na­ţionale. Firesc, am luat legătura prin telefon cu Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, instituţia responsabilă de starea drumului. Ni s-a răspuns că detaliile pe care le cerem sunt date oficiale, deci să formulăm o solicitare oficială. Vom face solicitarea. Nu înţeleg însă din ce motive nu ni s-au dat aceste date prin telefon; oare prin e-mail datele-n cauză nu mai sunt oficiale?!? Întrebam doar dacă instituţia ştie de starea drumului şi dacă a luat sau va lua măsuri de rezolvare, iar astea nu-s secrete.
Prefectul judeţului, Cosmin Pribac, n-a putut fi contactat; este plecat în concediu (şi n-ar fi drept să fie agasat cu probleme de serviciu). Ne-a răspuns însă cea care-l înlocuieşte, subprefect Florentina Horgea. După ce s-a informat pe căile specifice funcţiei, ne-a informat prin intermediul purtătorului de cuvânt al instituţiei că situaţia este cunoscută deşi nu s-au făcut sesizări la Prefectură, şi că directorul Administraţiei Drumurilor Naţionale Arad, Petru Vlaşin, a spus că se intervine deja pentru repararea daunelor produse drumului de ploile abundente. Aşadar nu gerul Bobotezii sau zăpezile şi viscolele sunt vinovate că drumul e plin de gropi, ci ploile. Iarnă surprinzătoare, cum spuneam, că de n-ar fi plouat ci ar fi nins, drumul ar fi fost lună şi bec, oglindă adică!

Cu Petru Vlaşin n-am reuşit să vorbim; am sunat prea târziu, iar dumnealui i se încheiaseră cele 480 de minute de serviciu.
Ce ştiu eu e că ieri, la orele 10,00, deci dimineaţă, pe tronsonul pe care am circulat cu maşina n-am întâlnit decât alte maşini, gropile, vântul pătrunzător, însă nu maşină sau om la vreo intervenţie asupra vreunei gropi. Nici semne de groapă plombată n-am întâlnit
Aleşii Aradului în Sfatul ţării (cei pe care i-am putut contacta), spun că ştiu de fenomen şi se bat pentru îndreptarea situaţiei. Senatorul Constantin Traian Igaş şi deputatul Mihăiţă Calimente n-au răspuns la apelurile noastre (sunt mii de motive care-l pot împiedica pe-un om să răspuntă la telefon, deci nu-i supărare; doar regretăm că n-am putut avea şi poziţiile dumnealor în chestiune).
Deputatul Flavius Măduţa ştie că drumul e rău, dar spune că chestiunea nu ţine de funcţia de reprezentare, ci de cea de execuţie, deci e a guvernului. A promis că va face tot ce-i stă în putinţă şi în atribuţii. „Ştiu că drumul acesta se află într-o stare deloc bună. Eu însumi circul pe el, deci nu-s străin. Tot ce pot eu să fac, deputat fiind, şi promit c-o voi face la începutul sesiunii parlamentare, este să adresez o interpelare guvernului. Deşi vreau să fac mai mult, nu pot; nu am pârghiile necesare”, a spus Flavius Măduţa.
Deputatul Ştefan Dalca ne-a răspuns prompt şi deschis: cunoaşte situaţia, a început deja nişte demersuri şi le va continua în Parlament. „Eu l-am interpelat pe ministrul transporturilor despre starea acestui drum încă de la prezentarea Masterplanului pe transporturi. Mi s-a răspuns că a fost lăsat cumva deoparte deoarece se încheie construcţia autostrăzii. Nu ştiu dacă este prins ori nu în vreun plan de reabilitare în acest an. Voi face însă o interpelare parlamentară la începutul sesiunii, şi vă voi comunica şi interpelarea, şi răspunsul”, a spus Ştefan Dalca.
Le-am sugerat celor doi parlamentari să ceară guvernului publicarea contractelor de lucrări pentru acest drum, cu devizele şi cu cu toate clauzele, mai ales clauzele de garanţii ale constructorilor sau ale celor care l-au reabilitat, reasfaltat, cârpit şi peticit. Au promis    c-o vor face.
E cazul ca-n România să pună cineva picioru-n pragul gropilor din drumuri, să-i ia de piept pe contractanţi – guvern sau CNADNR şi constructori, şi să pună capăt lucrărilor făcute pentru a se strica cât mai repede, ca să fie refăcute prin peticire pe alţi bani, mulţi, din buzunarele noastre. A venit vremea să se oprească găurirea drumurilor în scopul găuririi bugetului ţării.

2 COMENTARII

  1. D-le Eugen Puiu – stiti bine cum se liciteaza si se executa lucrarile din bani publici – castiga cine cere pretul cel mai scazut (practic, singurul criteriu). Cum lucru de calitate nu se poate face decat cu materiale de calitate, este sigur ca, la pretul cerut, asa ceva nu se poate face. In „Caietul de sarcini” trebuia precizat ce parametri trebuie sa aiba asfaltul folosit, sa se ia probe din ceea ce s-a turnat si, daca se constata ca nu se respecta retetarul, pus constructorul ca sa decapeze tot ce a pus necorespunzator si sa-l refaca cu ce si cum trebuie. Din pacate, ceea ce e logic este sabotat de multimea de interpusi care au interese personale sau de partid, interese care „trebuie onorate”. Cat despre d-l deputat Maduta (dar si ceilalti deputati aradeni !) – apa sfintita. Absolut nimic pentru Arad, „nu au parghii”. De ce au fost trimisi de aradeni acolo ? Sa ia indemnizatie si sa se laude cu titulatura ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.