Judeţul Arad este unul din judeţele ţării care, indiferent de succesiunea la putere a partidelor politice are o viaţă literară constantă şi deosebită. Şi când mă refer la succesiunea partidelor politice mă refer şi la atunci când în fruntea ţării se afla partidul cel comunist. Carevasăzică vreau să spun că forţa activităţii literare de azi îşi are obârşia de pe vremea venită imediat după Al Doilea Război Mondial, când pe la cenaclurile Aradului încă activa Volbură Poiană Năsturaş. Întotdeauna de atunci încoace au funcţionat în Arad două-trei sau mai multe cenacluri literare, locuri unde se coagulau adevărate nuclee de scriitori puternici, valoroşi, de talie naţională şi internaţională. Au fost cenacluri mulate pe categorii sociale, pe categorii de vârstă, pe te mai miri ce. Chiar eu am înfiinţat şi condus timp de opt ani un asemenea cenaclu, Cenaclul Poesis, nume sugerat mie de poetul George Ţărnea. Însă, cenaclul cu adevărat profesional, cenaclul care era o mândrie a Aradului intelectual, a regiunii şi a ţării era Cenaclul Literar „Lucian Blaga“. Acest cenaclu a fost un mod practic şi la îndemână în a aduna  în jurul lui oameni aplecaţi spre literatură atât ca creatori, poeţi prozatori sau critici, cât şi ca simpli cititori, care veneau la cenaclu să-i vadă de aproape pe cei ce scriu cărţi, să se amestece cu ei. Evident, un rol principal în aceste cenacluri îl aveau scriitorii cu nume consacrate sau în devenire, conducătorul cenaclului fiind unul dintre personalităţile coagulante ale grupului de scriitori. Ovidiu Cornea, Florin Bănescu şi Vasile Dan sunt scriitorii care au condus de-a lungul anilor Cenaclul Literar „Lucian Blaga“ Arad, fiecare dintre aceştia aducându-şi din plin contribuţia la ridicarea faimei scriitorilor arădeni în ţară şi străinătate. Cu precizarea că de când  în fruntea filialei arădene este poetul Vasile Dan scriitorimea arădeană a cunoscut un prestigiu greu de egalat. N-o spun eu, urmăriţi parcursul filialei! (Să mai zică cineva că poeţii sunt cu capul în nori!) Am să numesc mai jos, din memorie, fără o anume ierarhie, câţiva scriitori care au fost membri ai  acestui cenaclu (deci nu a celor care doar au trecut pe la şedinţele lui), scriitori care s-au impus şi care au dat strălucire Aradului literar: Volbură Poiană Năsturaş, Mircea Micu, Lucian Emandi, Ilie Măduţa, George Ciudan, Ligia Tomşa, Florin Bănescu, Mihai Traianu, Cornel Marandiuc, Vasile Dan, Carolina Ilica, Lavinia Betea, Gligor Sava, Dumitru Siniteanu, Gheorghe Schwartz, Viorel Ghiorghiţă, Gheorghe Moţiu, Dorel Sibii, Gheorghe Mocuţa, Monica Rodica Iacob, Andrei Mocuţa, Horia Ungureanu, Petru M. Haş, Stefan Doval, Ioan Matiuţ, Vasile Leac, Lucian Suciu, Francisc Vinganu, Dagmar Maria Anoka, Mircea Stepan, Ioan Vasile Marcu şi alţii, care nu-mi vin acum în minte, dar care la apariţia acestui material mă vor înjura în mod estetic. Precizez, însă, că nu am avut în intenţie să public un tabel nominal exhaustiv.

Oamenii din lista de mai sus au transpirat din greu să ajungă să scrie cărţi, să fie scriitori, să ajungă un nume important în literatura română.

Prin comparaţie, undeva prin penitenciare, tot mai mulţi penali se caţără sus, sus, sus. Scriu cărţi (de fapt le semnează, nu le scriu) şi se aburcă în vârful cuvântului „scriitor“. S-au cocoţat acolo precum o broască ţestoasă în vârful unui par, jignind tagma autorilor de cărţi; şi asta doar ca să iasă cu câteva zile mai repede din puşcărie.

În acest ritm, Uniunea Scriitorilor din România va fi obligată să mai înfiinţeze o filială: Filiala Puşcărie. De asemenea, e de prevăzut şi extinderea unor edituri în penitenciare, unde elita coruptă a României să-şi poată tipări capodoperele. Nemernicii penali duc în acest fel în derizoriu nobila îndeletnicire a scrisului de cărţi.

Nicolae Manolescu, autor de cărţi! Gigi Becali, autor de cărţi! Puah!

Recomandările redacției