La trei ani de la înființarea clubului, AC Piroș Security a reușit să parcurgă etapele până în elita fotbalului românesc feminin. Doar vara trecută „leoaicele” nu au desfăcut șampania și, probabil, nici nu erau pregătite de Liga 1. Dar, până să vorbească despre viitor, Gigi Cameniță nu uită cât de grele au fost etapele trecute până acum. „Să faci o echipă de la zero nu a fost tocmai simplu, chiar și cu cunoștiințele mele în domeniu, dobândite pe vremea când le-am pregătit pe fetele de la UTA Tânăra Doamnă. În primul an, jucătoare ca Liheț, Olariu sau Balaș au dus greul, apoi li s-au alăturat Vanu, Chiș, Marcea sau Cociuba și, în fine, fetele de la Timișoara, care ne-au permis să facem saltul defintiv spre Liga 1. Mă refer la Sârbovan, Usain, Vuicin și Bărbosu. Tuturor doresc să le mulțumesc pentru cum au muncit, chiar și celor pe care nu le-am pomenit aici. Fără aportul lor, nu aș fi reușit cea de-a cincea promovare din cariera de antrenor. Sunt mândru de ele și foarte mulțumit de condițiile oferite de conducerea clubului, prin de Pavel Piroș și Liviu Ilea”, spune experimentatul tehnician, care a împlinit chiar ieri 59 de ani.
Întrebat ce și-ar dori de ziua sa, Cameniță a adăugat: „Pe plan personal, sănătate, mai ales că am ceva probleme neplăcute, iar doctorii mi-au cam interzis să fac singurul lucru la care mă pricep. Dar, nu mă las, și împreună cu noul meu coleg de pe banca tehnică, Florin Bugar, aș vrea să fac performanță și în Liga 1. Bineînțeles, mi-aș dori ca meciurile de acasă să le jucăm pe stadionul UTA, noua arenă ce se apropie de finalizare, unde am pășit pentru prima oară în 1979. Țin minte și acum că mi s-a făcut pielea găină când am călcat iarba și mă aflam printre zei, precum Brosovszky sau Domide, care tocmai își puneau ghetele în cui. Așadar, aș vrea să revin în calitate de antrenor pe stadionul din Calea Aurel Vlaicu, iar echipa de fotbal feminin merită acest lucru. De fapt, eu cred că merită tot ce este mai bun din partea Aradului”.
Așdar, la 59 de ani, Gigi Cameniță se poate lăuda cu cinci promovări (două cu Piroș Security, una cu Gloria Cermei, în 1996, apoi cu Frontiera Curtici – 2002 și, în fine, cu Șiriana Șiria), tot atâtea Cupe obținute, foarte multe locuri secunde și nicio retrogradare. Asta, în 23 de ani de antrenorat, după o carieră de 26 de ani de fotbalist, de la județ până la liga secundă inclusiv. De patru ori a fost desemnat de AJF antrenorului anului, iar între anii 2002 și 2010 a fost președintele Comisiei Tehnice din cadrul AJF.

Recomandările redacției