Pe 21 ianuarie, Placido Domingo ar fi împlinit 80 de ani. Spun ar fi împlinit nu pentru că nu mai trăiește, ci din cauza controverselor legate de vârsta marelui muzician. Pe numele său complet Jose Placido Domingo Embil, conform wikipedia și datelor oficiale, s-a născut în urmă cu 80 de ani, însă foarte mulți contestă anul nașterii oficial al artistului și susțin că de fapt ar fi mai în vârstă. Conform datelor biografice, Placido Domingo ar fi lucrat încă de la vârsta de 14 ani, „însă vârsta era dată în vileag de vocea sa, mult prea matură pentru un copil de 14 ani“, spun contestatarii. Aceștia mai vin cu argumentul că este foarte puțin probabil ca divorțul lui Placido să fi intervenit la vârsta de 17 ani, așa cum arată din nou datele oficiale. Mai mult, este foarte puțin probabil ca Placido să fi avut doar 17 ani atunci când i s-a născut primul copil. Din 1949, familia lui Placido, împreună cu el, s-a mutat în Mexic, iar acolo cum totul este posibil… Dar asta este mai puțin important și, din contră, Domingo este cu atât mai mult de apreciat cu cât la 80 de ani ai săi, cel puțin, continuă să fie activ pe scenele lirice, având agenda plină pe următorii doi ani. Asta în condițiile în care cariera unui solist de operă se cam încheie pe la vârsta de 60 de ani.
Cariera lui Domingo este însă una impresionantă, aproape imposibil de egalat. Cuvântul perfecțiune ar fi poate cel mai potrivit pentru a descrie cariera lui Domingo. Termenul este însă prea rigid, prea „imperfect“ pentru a reuși să cuprindă toată personalitatea marelui cântăreț și în special capacitatea sa de a transmite cele mai subtile vibrații către sufletul ascultătorului.
Peste 60 de ani pe scenă, 4.000 de spectacole, peste 150 de roluri în repertoriu și o discografie de peste 100 de discuri – conținând integrale de operă, albume solo și compilații crossover – distinse cu 12 Premii Grammy, o filmografie cu peste 50 de titluri – dintre care filmul Goya – A Life in Song (1987) a obținut Premiul Emmy, 45 de medalii, diplome și alte onoruri, 25 de titluri Doctor Honoris Causa – printre care și cel al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași (2014); recorduri la care se cere adăugată și performanța lui Domingo de a fi desfășurat în paralel, activități de dirijor, de inițiator și organizator al unuia dintre cele mai mediatizate concursuri de canto la ora actuală (Operalia – ajuns la ediția XXVII ) și, până de curând, de manager pentru două dintre cele mai importante teatre lirice din Statele Unite (Operele din Los Angeles și Washington).
Contribuția sa în dezvoltarea muzicii de operă este esențială. Înzestrat nu doar cu talent și cu o voce de exceție, dar și cu o putere de muncă ieșită din comun, inteligență, interpretare, Domingo a cântat tot ce s-a putut, de la zarzuela la opere vechi, necântate, rare sau la opere moderne, multe compuse special pentru vocea sa unică.
Domingo a fost însă binecuvântat și cu un corp frumos, fiind un adevărat vis al tuturor femeilor. La rândul său, este un latin, plin de viață, prin care curge sângele. Este viu. După cum chiar Domingo recunoștea: „Spaniolii sunt în mod natural calzi, afectuoși și iubitori“. Acuzațiile de hărțuire sexuală care i s-au adus în 2019, de către un număr de 20 de femei care îl acuzau pe marele tenor că le-ar fi determinat să întrețină relații sexuale cu el și uneori le-a pedepsit pe linie profesională dacă l-au refuzat, sunt oarecum deplasate. Aproape orice femeie ar fi visat să treacă prin patul lui Domingo. Foarte multe dintre ele probabil că au și poposit. Altele poate, într-adevăr, au și fost ajutate în carieră. Desigur, nu este un titlu de glorie pentru Domingo, dar nici pentru doamnele care s-au trezit, după atâția ani, să îi terfelească cariera acum, la 80 de ani. Dacă au fost atât de „chinuite“ de avansurile lui Domingo și șantajate cu cariera de ce niciuna nu a ieșit mai devreme să facă totul public?
Oricât de mare amploare ar avea campania de denigrare a lui Domingo, acesta va rămână în conștiința oamenilor cu cariera sa profesională. Și mai mult decât atât, cu caracterul său deosebit. A donat milioane de euro pentru acțiuni caritabile și a ajutat tineri muzicieni să își clădească cariere mondiale.
Amigos para siempre
Este deja cunoscută povestea prieteniei dintre Jose Carreras şi Placido Domingo:
Spania fracturată de azi este, după cum bine ştim, rezultatul unor vechi animozităţi între catalani şi madrileni. Pentru noi, spectatorii acestei lupte pentru autonomie a Cataluniei, pare ciudat cum doi oameni atât de talentaţi precum tenorii spanioli José Carreras şi Plácido Domingo ar putea să se duşmănească din cauza unor motive politice. Dar aceasta era o stare de fapt în 1984, care s-a transformat într-una dintre cele mai notorii rivalităţi.
José Carreras este un catalan get-beget, născut pe 5 decembrie 1946 la Barcelona şi crescut în sânul unei familii de clasă mijlocie, care s-a refugiat timp de un an în Argentina, în timpul războiului civil din Spania. Primind valorile insuflate de tatăl său, profesor la bază, şi crescut cu lecţii de pian şi canto, cu apariţii concertistice precoce şi cu studii la Conservator, tânărul Carreras s-a dovedit a fi cel mai promiţător tenor catalan, dar şi cel mai înfocat adept al separatismului.
La fel a evoluat şi madrilenul Plácido Domingo, născut pe 21 ianuarie 1941 în La Barrio de Salamanca, în apropiere de capitala spaniolă, şi crescut de la 8 ani în Mexic, unde familia sa conducea o companie artistică axată pe zarzuela, un gen liric-dramatic cu accente tradiţionale. Şi el a urmat pianul şi, ulterior, Conservatorul din Ciudad de México şi a devenit faimos pe scenele din Statele Unite.
Ambii artişti spanioli evitau să apară pe acelaşi afiş, iar când erau solicitaţi pentru spectacole, fiecare punea o clauză în contract, potrivit căreia avea dreptul să se retragă din concert dacă va fi invitat şi „adversarul“. O situaţie care s-a acutizat vreme de patru ani, până în 1987, când José Carreras a fost diagnosticat cu leucemie. Avea doar 39 de ani când a ajuns ţintuit la pat de cumplita boală şi când doar transplantul de măduvă, transfuziile şi tratamentele extrem de invazive făcute în Statele Unite, unde mergea o dată pe lună, păreau unica salvare. După mai bine de un an, nu doar corpul era sleit, ci şi averea, care se împuţinase văzând cu ochii. Boala nu-l lăsa, însă, să urce pe scenă, să câştige bani pentru a-i investi în sănătatea sa, iar costurile mari ale acestor călătorii, medicamentele şi tratamentele medicale i-au golit conturile. Într-un final, speranţa a venit din partea unei fundaţii din Madrid, numită Hermosa, care oferea sprijin bolnavilor de leucemie. Practic, datorită acelei fundaţii, José Carreras a fost vindecat şi s-a putut întoarce la muzică. Abia târziu catalanul a aflat că fondatorul, donatorul principal şi preşedintele fundaţiei era Plácido Domingo, cel care înfiinţase Hermosa tocmai pentru a-l ajuta „din umbră“. Extrem de ruşinat, dar la fel de recunoscător, Carreras a găsit o cale inedită de a-i mulţumi, întrerupând un concert al lui Domingo de la Opera din Madrid şi îngenunchind pe scenă în faţa acestuia. Emoţionat, la rândul său, Domingo l-a ajutat să se ridice şi, cu o îmbrăţişare cu adevărat frăţească, a pecetluit o mare şi adevărată prietenie. Una care s-a scris odată cu memorabilul fenomen al celor trei tenori: Luciano Pavarotti, Plácido Domingo şi José Carreras, un trio inegalabil în istoria artei lirice.
Întrebat, ulterior, în cadrul unui interviu, de ce a ales să-i întindă o mână rivalului său catalan, madrilenul Domingo a replicat: „Nu ne putem permite să pierdem o voce ca aceea a lui José…“
Legătura lui Domingo cu Aradul
Soprana arădeană Adela Zaharia a câştigat în anul 2017 Operalia, cel mai important concurs de canto din lume. Este prima soprană din România care câştigă acest concurs şi primul arădean care ajunge să participe la un nivel atât de înalt în cadrul unui concurs de canto de o asemenea anvergură. Realizarea Adelei Zaharia înscrie Aradul în lista selectă a oraşelor care a dat lumii nume mari ale scenei lirice. Iată ce a declarat Adela pentru Glasul Aradului la acea vreme, la scurt timp după ce i-a fost înmânat marele premiu de către unul dintre cei mai mari artişti ai tuturor timpurilor – Placido Domingo, patronul acestui concurs: „Nu, nici nu mi-am imaginat că voi ajunge aici. Chiar și în timpul concursului, după fiecare etapă mă așteptam să fiu printre cei care nu au trecut în următoarea. Acest premiu poate deschide pentru mine ușile unora dintre cele mai importante teatre de operă, dar la fel de important, mi-a arătat mie unde mă aflu raportat la nivelul liricii mondiale“.
https://www.youtube.com/watch?v=-B-91tmSciw
