Elena Ghiba s-a născut în 1801, la Bichiş (Bekes), mama ei fiind născută în Ineu. Elena era fiica parohului de la biserica ortodoxă din localitate. Când a împlinit 10 ani, fetița și fraţii ei au rămas orfani de ambii părinţi și fără nicio avere.

Copiii au fost crescuți de neamurile pe care le aveau în localitatea Pâncota, iar când a ajuns la maturitate, Elena s-a căsătorit cu un meșteșugar sărac numit Birta și s-a mutat în Arad. După câţiva ani a rămas văduvă, astfel că în anul 1830 a fost nevoită să îşi câştige singură existența.

În 1830, a început să lucreze servitoare la un oficiant cameral cu numele Emanuil Gogheru, loc de muncă unde a continuat timp de 33 de ani. În anul 1863, bărbatul a murit și, pentru că nu avea urmaşi, i-a lăsat prin testament Elenei, pentru devotamentul dovedit timp de de mai bine trei decenii, întreaga avere pe care o dobândise, adică două case în Arad şi peste 130.000 florini.

Femeia era însă în vârstă și în același an şi-a întocmit testamentul care prevedea o sumă de 48.000 de florini pentru crearea unei fundaţii din care urma să se acorde, anual, 12 burse a câte 200 de florini pentru elevii şi studenţii săraci, dar merituoşi, de religie ortodoxă din judeţele Bihor, Bekeş sau Cenad.

Conform dosaresecrete.ro, fundaţia care îi va purta numele a fost înfiinţată prin punctul 23 al testamentului său, a funcţionat începând cu anul 1877 și a fost administrată de o comisie compusă din 12 membri, patru preoţi şi opt mireni, sub preşedinţia episcopului Aradului.

Conform dorinţei fondatoarei, după terminarea studiilor, fiecare bursier contribuia la mărirea bugetului fundației, astfel că în 1913 capitalul acesteia era 154.469 de coroane, iar în în 1921 suma era 160.024 coroane.

Fundaţia va trece prin momente dificile mai ales în perioada celui de al Doilea Război Mondial, dar modul de obţinere a burselor rămâne tot cel reglementat de Elena Ghiba Birta, adică elevul sau studentul trebuia să aibă rezultate bune la învăţătură și să dovedească acest lucru prin certificatul şcolar anual. În plus, bursierii trebuiau să facă dovadă unei comportări civilizate și să fie exemplu de ţinută morală în toate împrejurările.

O altă parte din averea Elenei Ghiba Birta a fost destinată mai multor aşezăminte bisericieşti ortodoxe, romano-catolice, calvine, Casei Sărăcilor din Arad, spitalului ce urma să fie construit şi fondului pompierilor.

Elena Ghiba Birta a murit în ianuarie 1864, la Pesta, unde se afla pentru tratarea bolilor de care a suferit în ultima parte a vieții.

Contribuția acestei fundații la eforturile de instruire și luminare a tinerilor a cunoscut numeroase succese, conform dorinței fondatoarei, ilustrate în special de faptul că printre bursierii săi s-au numărat Roman Ciorogariu, ajuns Episcop al Oradiei și membru al Academiei Române; George Alexici, profesor al Academiei Orientale din Budapesta; Marius Sturza și Isidor Bodea, medici în Viena.

  • Ioan Stefan spune:

    Acest articol m-o băgat în ceață.
    Adică:
    – ne-or exploatat or’ nu ne-or exploatat ăia (austro-hungurii) ?
    – am avut or’ n-am avut aceleași drepturi?
    – Ciorogariu o fi având aceeași gândire precum Slavici ?

    (Roman Ciorogariu, ajuns Episcop al Oradiei și membru al Academiei Române; George Alexici, profesor al Academiei Orientale din Budapesta; Marius Sturza și Isidor Bodea, medici în Viena)

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției