Cîndva, demult, pe cînd eram tînăr la trup şi la suflet curat (nici azi nu-s altfel), pe la diferite instituţii, cum ar fi de-un paregzamplu miliţia (organ cu organ, deci adeseori abuziv – însă mereu foarte eficient), sau Şantierele Naţionale ale Tineretului sau alte întreprinderi ale statului socialist (după ‘89 ale hoţilor care le-au furat ca-n jungla capitalistă), existau nişte panouri (tăblii de placaj – TEGO sau PAL), frumos văpsite şi-nchise cu geamuri curate de sticlă. În unele locuri erau cîte două asemenea instalaţii, în alte locuri era numai una, da’ mai mare şi obligatoriu împărţită-n două. Pe una, cea din stînga – cum priveai stînd cu nasu-nspre ea, scria deasupra, mare şi caligrafic: Cinste lor! Pe cealaltă – dinspre dreapta, scria la fel de caligrafic şi de mare: Nu faceţi ca ei! Pe-amîndouă panourile se expuneau vizibil fotografii – unele mai artistice, altele „mai ca la bulău”, şi fiecare fotografie era-nsoţită de un scurt text de prezentare atîrnat dedesubt. Frumoase vremi, demne şi nobile apucături!
Acum nu mai sînt astfel de panouri. M-am mirat şi m-am răsmirat de dispariţia acestor excelente instrumente de publicitate educaţională şi educativă, şi-am întrebat un poliţist despre fenomen. El m-a privit tîmp şi mi-a răspuns cu schepsis şi cu gura strîmbă de parc-ar fi mestecat aguridă: „Fugi bă d-acilea! N-ai de lucru? Păi dac-am mai face-aşa panouri, pentru Cinste lor! am cumpăra cheresteaua de pomană, iar pentru Nu faceţi ca ei! nu ne-ar ajunge nici bugetul ministerului pe-un secol, nici pădurile patriei – cele private şi neprivate, c-ar intra ţara-n faliment cît ai zice ticălos. Auzi la el ce-i trece prin minte: panouri şi Nu faceţi ca ei!”.
Sînt adeptul fanatic al libertăţii, însă accept adeseori constrîngeri care să-mi pună gîndirea pe făgaşul cel drept, aşa că am acceptat şi constrîngerea cu care… mă constrîngea poliţistul acela, respectiv exerciţiul de-a-mi imagina un panou cît toată ţara pe care să scrie Nu faceţi ca ei! şi care să fie populat cu-atîtea fotografii de gentlemen şi de ladies prinşi cu fofîrlica. Exerciţiul în sine (ah, tovarăşe Kant cu-al matale noumen, cum ai mai merita să te pup şi să te răspup pe tîmpla amintirii!), n-a fost dificil. Mult mai dificil a fost să trec frontierele, tot în imaginaţie, cu tăblia respectivă, că se lăţise mult peste graniţe, ca o rîie românească pornită s-acopere continentul.
Problema adevărată a-nceput cu întrebarea capitală căreia încă nu i-am aflat răspuns: cu cine să-ncep popularea panoului? Primul gînd a fost să urc sus de tot politicienii – dar m-a apucat slăbeala cînd mi-am dat seama că m-aş înhăma la o muncă de Sisif şi nu mi-ar ajunge lunga-mi viaţă să-i expun pe toţi nemernicii care, intraţi în politică precum într-un palat de lux, au transformat-o pe politică-n tîrfă şi-au prefăcut palatu-n kupleráj. Mi-am zis apoi că plagiatorii să fie sus şi primii, însă nici Hercule de-aş fi, n-aş putea-mplini asemenea muncă. Mi-au mai trecut prin minte Floriţe Boloş şi Aureli Tripa – altă muncă de ocnaş, Patrici şi Cocoşi, Triţi şi Culiţi, primari cu duiumul şi prezidenţi de consilii judeţene tot la fel, patroni milionari analfabeţi şi investitori cărora le fluiera vîntu’ prin buzunare, Vîntu…, Vîntu…
Imaginea finală a fost şi este aceea a unei extraordinar de frumoase scări a valorilor, însă dezarticulată din toate încheieturile-i, şi ultimul şuierat al poliţistului aceluia-n urechea-mi a’ bleagă, deci oarecum surdă: „Aiurele taică, în România asta, dacă faci ca ei ai coşmaruri toată viaţa, pînă la o sută de ani – dar trăieşti al naibii de bine; dacă nu faci ca ei dormi liniştit, da’ mori de foame, băiete – şi nu uita: nu se mai fac panouri nici de unele, nici de altele!”.
Dragule cetitor al meu, asta-i ţara-n care trăim – o ţară-n care ticăloşii rîgîie de prea mult şi-şi rîd de noi, şi-n care noi scrîşnim din dinţi şi suduim de pomană şi stăm cu mîinile crucişe pe piept şi ne hrănim cu minciunile lor.
Aşa-i că, vorba prezidentului-marinel, trăim bine?
Actualitate 72
Au drumuri mai bune, dar… se surpă: un crater format pe un drum din Roma a înghițit două mașini, una fiind Dacia
citește mai mult »