Unii oameni nu uită că, cel mai important lucru este să fii bun, să încerci să faci un bine atunci când ai ocazia și să nu judeci niciodată pe cineva după înfățișare. Tudor Cârstoiu, un om simplu ca toți ceilalți a reușit să dovedească astăzi că mai sunt și oameni care, atunci când pot, ajută și nu se dau înapoi de la asta indiferent de cine le este în fața ochilor. 

Bărbatul povestea pe Facebook despre întâmplarea prin care a trecut în Gara Arad și care, pe lângă că l-a înmuiat când știa că un om suferă, cu atât a fost de dezamăgit de oamenii care stăteau și criticau în loc să încerce să înțeleagă că, indiferent de clasa socială din care face parte un om, fiecare merită să fie ajutat, mai ales dacă, exact ca în situația povestită de el, acest om a căzut la pământ și a rămas neajutorat pe jos. 

Întâmplarea: „Am coborât din trenul Oradea – Arad și când am urcat în pasarela gării, chiar în fața mea, un bărbat a căzut subit de pe banca și a dat violent cu capul de podea de și-a spart arcada.

Am mers urgent spre el, i-am verificat pulsul și am constatat ca viața nu îi este pusă în pericol însă starea lui era de semi conștiență, deci necesita îngrijiri medicale de urgență.

L-am întors pe spate și am sunat la 112. Au zis că trimit urgent o ambulanță.

În cele sub 10 minute până la venirea ambulanței (felicitări pentru promptitudine echipajului) mi-am aplicat toate cunoștințele dobândite ca voluntar de ambulanță al Croce Rossa Italiana – Comitato Locale di Vignole Borbera.

I-am verificat constant pulsul și am analizat toate semnele vitale (privire, respirație etc).

Era evident după îmbrăcăminte că era un om al străzii.

Am constatat și că a fost agresat de curând..deoarece avea un ochi vânăt și alte urme de agresiune pe față.

Am sunat la 112 din nou ți le-am spus că exista semnale că avem de a face și cu fapte de violență ce țin de competențele lor și îi rog să cerceteze situația. Mi-au promis că o vor face (și anunț pe această cale Poliția Româna din Arad că au obligația legală să facă acest lucru deoarece apelul meu înregistrat la 112 e obligatoriu să fie cercetat. M-aș bucura să primesc și un răspuns scris cu rezultatele anchetei).

Între timp cei 10-15 oameni din jur se împărțiseră în 2 tabere.

Cei care înțelegeau că avem de a face cu un om în suferință și empatizau și cei care judecau (că e băut, că e știut de lume, că așa și pe dincolo etc.).

Pe ăia din urma îmi venea mie să îi strâng de gât.

Pe un ton ferm și dur am spus ceva de genul: „Avem de-a face cu un OM în suferință. Un OM. Aș fi reacționat exact la fel pentru oricare dintre voi. Încetați urgent”

S-a făcut liniște.

L-am ținut pe om de mână până la sosirea ambulanței și a poliției.

Pericolul a trecut.

Eu însă și acum am ochii umezi de tristețe.

Oare am uitat ca înainte de orice suntem OAMENI? Unde și-au pierdut unii umanitatea?!?”

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției