Dreptul dreptei

După anii copilăriei feseniste şi după împlinirea prorocirii brukaniene, românii şi-au cumpănit interesele şi au început să prefere – din punct de vedere electoral – ofertele venite din partea dreaptă a eşichierului politic. Este un parcurs firesc, pe care-l urmează majoritatea popoarelor scăpate de ciuma roşie care a bântuit o jumătate de secol prin partea centrală şi răsăriteană a bătrânului nostru continent, iar ceea ce se întâmplă în aceste zile în Ucraina vecină nu face decât să confirme aserţiunea noastră de mai sus. Fireşte, conţinutul ideologic al celor două orientări politice fundamentale a cunoscut, la rându-i, mai multe adaptări în ultimul deceniu, noţiunile de „dreapta” şi „stânga” depăşind  stadiul abordărilor proletare de până atunci. Văzând luxul în care trăiesc marea majoritate a liderilor de „stânga”, nici cel mai prăpădit dintre aplaudacii formaţiunilor politice de sorginte neocomunistă nu mai poate să fie prostit cu prăfuita teorie a „sacrificiului pentru popor”. Astăzi nimeni nu mai crede că „stânga” aparţine celor mulţi şi săraci, iar „dreapta” este doar apanajul boierilor, chiaburilor şi burghezilor. „Stânga” şi „dreapta” au ajuns să conţină multe alte elemente distinctive, cum ar fi – de exemplu – atitudinea faţă de respectarea normelor statului de drept. În acest caz „stânga” este mult mai permisivă, acceptând inclusiv schimbarea regulilor în timpul desfăşurării jocului, în vreme ce „dreapta” devine din ce în ce mai riguroasă. La fel se întâmplă lucrurile şi atunci când vorbim despre opţiunea pro sau contra Uniunii Europene, oferta venită dinspre partea dreaptă a eşichierului politic fiind mult mai aplicată şi mai credibilă atât pentru electorat, cât şi pentru partenerii euro-atlantici. Nu doar la Ucraina de astăzi este vizibilă această opţiune, ci şi în cazul României, Bulgariei, Ungariei, Cehiei, Poloniei sau Slovaciei, unde electoratul din diaspora şi cel aflat la muncă în străinătate votează, aproape în exclusivitate, cu partidele sau cu politicienii „dreptei”. Probabil că şi din acest motiv asistăm la o veritabilă îngrădire a dreptului electoral pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate şi la o amânare, sine die, a posibilităţii exprimării votului prin corespondenţă. Cu toate acestea, tendinţele sunt evidente. Opţiunile politice de dreapta au crescut mai ales în rândul tinerilor, la fel ca şi preferinţele pro-monarhice, care s-au dublat în ultimul deceniu. La fel şi în cazul preşedinţilor de ţară, unde cei susţinuţi de formaţiunile politice de dreapta au însumat trei mandate, în vreme ce stânga n-a reuşit să-şi adjudece decât două.