De câteva zile circulă în sfera mediatică polemica privind mandatul de parlamentar al preşedintelui PSD, Liviu Dragnea. Un subiect care foloseşte mult mai mult politicienilor decât cetăţenilor.
Opoziţia foloseşte subiectul „Dragnea” pentru a abate atenţia opiniei publice de la jalnicul rezultat obţinut la aceste alegeri. Dacă principalul partid de opoziţie, PNL, al doilea din ţară, a întrunit doar 20%, ceea ce în cifre reale înseamnă 8 procente din numărul celor cu drept de vot, atunci catalogarea de „jalnic” este poate prea blândă. Iar a folosi un subiect mediatic – fie el şi unul generos, gen legitimitatea mandatului lui Dragnea – pentru a încerca să ascunzi un eşec de proporţii, este pueril şi, oricum, tardiv.
Puterea, deşi are peste 50 de procente (PSD +ALDE), profită de acelaşi subiect „Dragnea” pentru a se victimiza, implicit pentru a-şi spori popularitatea sau măcar de a-şi consolida acest scor electoral, totuşi impresionant doar prin impact, pentru că şi aici, dacă ne referim în cifre reale, asta înseamnă puţin peste 20% (18 procente PSD şi 2,4 procente ALDE).
De menţionat că această dispută pe speţa Dragnea, nu are absolut nici un impact pozitiv asupra noastră, a tuturor, ci dimpotrivă, poate duce la o mini-criză politică, la întârzierea formării guvernului, implicit la întârzierea elaborării şi adoptării Bugetului de Stat şi, prin efectul bulgărelui de zăpadă, la întârzierea bugetelor de la consiliile judeţene şi de la primării. Totul în detrimentul românilor, pentru că riscăm ca 2017 să fie un an pierdut, în privinţa investiţiilor.
Iar în toată această dispută, nu se vede chiar esenţialul: are sau n-are Dragnea dreptul să îşi ocupe mandatul câştigat la alegerile din 11 decembrie? După opinia mea, ca novice în interpretarea legilor şi a regulamentelor, Dragnea are tot dreptul legitim să fie deputat, conform Constituţiei: dreptul de a fi ales! (art. 37). Dacă, printr-o formă sau alta, Dragnea n-ar fi avut acest drept constituţional, trebuia să i se interzică dreptul de a candida. Din moment ce i-a fost aprobată candidatura, a fost considerată legală, tot atât de legală este şi alegerea sa.
Deci, legal PSD are dreptate. Dar, oare, moral, Dragnea poate să reprezinte românii în Parlament? Un om condamnat – fie şi cu suspendare – pentru fraude electorale, deci o infracţiune cu impact asupra românilor, poate să-i reprezinte pe români cu cinste şi profesionalism? Parlamentarii fac legi! Ce fel de legi – iertaţi-mi suspiciunea – poate face un om care a încălcat legea, cu scop de a manipula românii? Câtă încredere să aibă românii în legile promovate de Dragnea? Aceasta e latura morală, care trebuie să ne dea de gândit tuturor. Legal, Dragnea e un deputat cu acte în regulă, dar moral ar fi trebuit să renunţe la acest mandat, chiar mai mult, să nici nu candideze. Aşa, Dragnea nu face decât să-i sfideze pe români, pe acei români ai căror ales suprem se consideră liderul PSD.
Respect legalitatea, dar nu omit moralitatea, chiar dacă această moralitate este o rara avis în politica românească.
P.S. 1: Să lăsăm marota cu „ne-a votat poporul”. Dincolo de cifrele seci prezentate, dacă Dragnea ar fi candidat la preşedinţia României, fie şi de la PSD, ar fi pierdut mai rău decât Ponta acum doi ani.
P.S. 2: Dacă mandatul de deputat al lui Dragnea este legal, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre un eventual mandat de premier (sau orice altă funcţie în guvern). Tot Constituţia ne spune, la art. 105, alin 2, privind incompatibi­litatea de a ocupa o funcţie în Guvern: „Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică”.

Recomandările redacției