În ultima lună, peste o sută de migranți au fost prinși la graniță încercând să treacă ilegal frontiera. Ei au încercat diferite metode de a eluda controlul, fie au prezentat acte falsificate, s-au ascuns în compartimentul marfă al autocamioanelor sau au luat drumul „la pas”, încercând să treacă pe jos pe câmp frontiera înspre statul vecin.

În urmă cu apoximativ două săptămâni, poliţiştii de frontieră de la Nădlac au descoperit într-un TIR, 48 de migranți din Irak, Iran, Siria, Afganistan și India, pe care şoferul a încercat să îi scoată ilegal din România. Potrivit unui comunicat al Poliției de Frontieră, în seara de 26 noiembrie, „la Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac I, judeţul Arad, s-a prezentat pentru efectuarea formalităţilor de frontieră pe sensul de ieşire din ţară, un cetăţean român, conducând un ansamblu rutier format din cap tractor şi semiremorca, ambele înmatriculate în România. Şoferul transporta piese auto pentru o societate din Austria.

În baza analizei de risc specifice, poliţiştii de frontieră au procedat la efectuarea controlului amănunţit al mijlocului de transport, în urma căruia, în semiremorcă, au fost descoperite ascunse 48 de persoane”.

Polițiștii de frontieră au stabilit, în urma verificărilor, că migranții proveneau din Irak, Iran, Siria, Afganistan și India. Între ei erau și şase minori și trei femei. Toți erau solicitanţi de azil în ţara noastră.

De asemenea, în perioada imediat următoare au fost prinși încă cel puțin 50 de migranți la frontiera arădeană, încât pare că ne confruntăm iarăși cu o criză a migranților. Pare că frontiera arădeană este preferată de migranții care vor să ajungă în Spațiul Schegen.

Aceste persoane sunt reținute la frontieră și transportate la Centrul de Imigranți care se află în localitatea Horia, unde pot rămâne perioadă îndelungată. Ei sunt cazați în centru timp de o lună, însă perioada poate fi prelungită până la șase luni sau chiar un an.

Centrul din Horia a fost înfiinţat în anul 2001, până la extindere având o capacitate de cazare de 52 de locuri, însă anul trecut, o nouă clădire a fost ridicată în curtea centrului, având 108 locuri de cazare, astfel încât capacitatea totală ajunge, în prezent, la 160 de locuri. „Centrul a fost extins cu încă o clădire anul trecut. În urmă cu opt ani, 13 migranți au evadat din centru, dar au fost prinși pe câmp, iar câțiva dintre ei în timp ce escaladau gardul. Însă nu există o temere față de o posibilă evadare a acestora, pentru că și data trecută nu au atentat la locuințele de aici”, a povestit un tânăr.

Prețul umanității

Potrivit unei analize evz.ro, un străin care cere azil în Românie primește 10 lei/zi pentru mâncare, 67 lei/haine de vară, 100 lei/ haine de iarnă, 6 lei/zi pentru alte cheltuieli precum transportul local, servicii culturale, servicii religioase, presa, servicii de reparaţii şi întreţinere, cheltuieli cu produse de igienă personală, iar imigranții care ajută la întreținerea centrului de cazare mai primesc încă 5 lei/zi. În cazul în care centrele de cazare sunt pline, atunci statul îi dă fiecărui imigrant alți 570 de lei/ lună pentru chirie în timpul verii și 605 lei/lună în timpul ierii. În total, statul cheltuie cu un imigrant, doar la început, minimum 650 de lei/lună, pe lângă costurile inițiale de preluare a acestuia, iar dacă el nu are cazare, primește peste 1.200 de lei/lună. Tot din pușculița statului mai trebuie să fie acoperite întreținerea centrului de cazare a imigranților, reparațiile, utilitățile (apa, lumina, gunoiul), personalul angajat să le facă mâncare și să le spele hainele imigranților, paza obiectivului și curățenia. Toate serviciile medicale sunt plătite tot de stat. După ce dobândesc statutul de refugiat, aceștia primesc un ajutor social nerambursabil în valoare de 540 de lei/ lună, timp de maximum un an de zile, după care sunt incluşi în programe de integrare social, tot pe cheltuiala statului. Ei primesc consiliere psihologică și juridică, sunt învățați limba română, totul gratuit.

România ar trebui să primească câte 6.000 de euro pentru fiecare refugiat, sumă care acoperă costurile inițiale ale statului, însă nu și integrarea ulterioară a refugiatului în societate. Pentru un an de cazare într-un centru de azil și încă un an în care primește ajutorul social lunar, refugiatul „costă” statul român peste 4.600 de euro, la care se adaugă costurile legate de sănătate, educație, juridic, traduceri.

 

Recomandările redacției