La loc de prim-interes în mass-media nu numai românească sunt în aceste zile două teme. Prima temă ar fi situaţia degradantă pentru condiţia umană românească  a câinilor comunitari, iar a doua, care obturează sticla televizoarelor, este cea refe­ritoare la oprirea sau nu a exploatării zăcămintelor de aur de la Roşia Montană, o localitate de mineri din Apuseni.
S-o luăm pe rând, căci amândouă temele deodată nu se poate.
În urmă cu vreo trei ani scriam în această rubrică despre inutilitatea pe termen scurt a sterilizării câinilor comunitari (scuzaţi eufemismul, în fapt este vorba des­pre javrele care vagabondează libere pe străzi). Şi spuneam că dulăii nu muşcă cu testiculele, ci cu dinţii, deci trebuie să angajăm dentişti să le scoată caninii; sau să fie exterminaţi fără milă. Căci ei încalcă te­ritoriul destinat omului, nu invers. De altfel copilaşul Ionuţ a fost mâncat („muşcat“ e un cuvânt inexact) de un câine vagabond sterilizat. Un câine sterilizat azi, poate muşca în voie încă 10-15 ani, dacă nu se iau măsuri raţionale, fără false sentimenta­lisme. Dacă lăcrămoasele dudui mor de sufleţelul lătrătorilor să şi-i ia  acasă, unde se pot excrementa liber şi unde îşi vor putea delimita teritoriul în apartamentul dumnealor, nu pe străzi unde e teritoriul marcat al omului. Sigur, primăriile trebuie să se ocupe de acest lucru, trebuie să le amenajeze javrelor ţarcuri şi să le alimenteze ştiinţific, cu vitamine şi cu alimente care să nu le cauzeze. Iar cucoanele iubitoare de animale (animale comestibile sau necomestibile? Oare gâsca, porcul, şobolanul, guşterul nu sunt fiinţe cu suflet?) vor aproba satisfăcute, având un adevărat orgasm ideologic când se vor gândi la viitorul luminos al lătrătorilor citadini.
Apropo de doamnele sensibile pentru soarta câinilor vagabonzi, care sunt şi ei fiinţe cu suflet, nu? Dacă tot sunt îngrijorate pentru soarta unor fiinţe nevinovate, neajutorate, nu ar fi mai bine să înfieze nişte copilaşi nenorociţi de la casele de copii? Astfel, ar înfia nişte fiinţe orfane, care riscă să fie văduvite pe viaţă de dragoste. Pro­babil aceste cucoane i-ar înfia pe copii numai dacă eventual aceştia ar lătra. Căci inima lor ticăie doar pentru fiinţa canină, nu pentru cea umană. Puah!
Hai să trecem la tema a doua propusă, căci prima m-a cam enervat.
Am să prezint succinct o fabulă cu­noscută, de prin secolul XIV, este vorba despre fabula Măgarul a lui Jean Buridan, filozof francez. Se zice că un mă­gar înfometat, care se credea foarte deştept s-a trezit în faţa a două căpiţe de fân la fel de mari, la distanţă egală de el. Se tot gândea din care să mă­nânce, care este cea mai bună ale­gere, ca să nu fie perceput ca un măgar prost. Şi s-a gândit, s-a tot gândit până ce măgarul lui Buridan  a murit de foame, cu două căpiţe lângă el.
Românul este o entitate care se crede foarte importantă, foarte deş­teaptă dar care se plimbă prin Europa şi prin lume cu pantalonii rupţi în fund. Ţanţoş, de multe ori trufaş, românul îşi dă de cele mai multe ori cu stângul în dreptul, chiar dacă foamea din sto­mac îi ghiorlăie maţele. Iar atunci când are ocazia să agonisească nişte mâncare prin muncă, îşi dă în petic. Bogată în resurse naturale, cu oameni harnici şi pricepuţi, România este condusă de nişte tembeli, care ne fac de râsul Europei şi ai lumii, punându-ne  economia pe butuci. Să mă explic! O firmă recu­noscută în lume pentru profesiona­lismul ei ne-a propus să exploa­teze rezerva de aur de la Roşia Mon­tană, întreprindere care ar aduce României un venit considerabil şi care ar asi­gura locuri de muncă pentru amărâţii mineri din zonă. Subit, suspect de subit, nişte ecologişti au aflat şi ei de acest proiect, deşi el se derulează de vreo cinşpe ani, şi au început să tro­păie şi să urle intoxicând fonetic atmosfera. Şi de aici tevatura: exploatăm aurul, au ba? Aceasta e marea problemă. Noi murim de foame, avem posibili­tăţi să ne redresăm cât de cât, dar nu ştim cum e mai bine: să protejăm natura, sau să facem economia ren­tabilă? De parcă exploatarea minelor de mii de ani (inclusiv exploatarea filoanelor aurifere) ar fi exterminat poporul roman. Nu, poporul român nu va fi exterminat de exploatarea zăcă­mintelor naturale, ci de prostia conducătorilor noştri. Căci vom muri de foame cu zăcămintele lângă noi, ca măgarul lui Buridan lângă cele două căpiţe de fân. Vai nouă!

Recomandările redacției