După 38 de ani, la Liceul Hălmagiu a sunat iarăşi clopoţelul

Săptămâna trecută, la Grupul Şcolar „Moga Voievod” din Hălmagiu s-a petrecut un eveniment deosebit: întâlnirea de 38 de ani a celor care au absolvit clasele a VIII-a A şi a VIII-a B în anul şcolar 1974/1975. Risipiţi prin cele patru zări, realizaţi după vocaţia, norocul şi ambiţia fiecăruia, absolvenţii de acum aproape patru decenii s-au aşezat pe treptele de la intrarea în instituţie şi au aşteptat, cu mari şi justificate emoţii, sunetul clopoţelului de intrare în sala de clasă. Abia acum mi-am dat seama câtă dreptate avea cunoscutul critic şi estetician italian Benedetto Croce, care spunea despre un vers al lui Serghei Esenin că este un vers rotund, un vers perfect: „Râde pân’ la lacrimi clopoţelul.” Când a sunat clopoţelul, am văzut în ochii absolvenţilor exact cele două trăiri ale lui Serghei Esenin: lacrimile provocate de emoţiile şi de bucuria reîntâlnirii, laolaltă cu lacrimile scurse în amintirea colegilor şi profesorilor trecuţi întru’ Domnul. Îmbrăţişările bucuriei s-au petrecut pe scările Liceului, iar lacrimile de aducere aminte s-au scurs în cimitirul din localitate, unde odihnesc o parte dintre foştii absolvenţi, împreună cu cei doi profesori-diriginţi. La mărmintele lor, elevii de-atunci şi oamenii maturi de astăzi au depus coroane de flori. Gazdă bună, doamna profesoară Viorica Florea, directorul Liceului din Hălmagiu din acea vreme, i-a întâmpinat pe foştii elevi şi i-a invitat în sala de clasă. Mai departe, doamna profesoară Gligor Silvia a fost împuternicită să strige catalogul. Cu emoţii puternice şi cu alese cuvinte, fiecare dintre foştii absolvenţi de acum 38 de ani şi-au expus în faţa claselor reunite parcursul vieţii de până acum. Fiecare este o istorie vie, după cum fiecare dintre domniile lor s-au bucurat de realizările tuturor. Unii au rămas în sat, alţii au plecat la oraş. Unii au devenit funcţionari, alţii intelectuali. Unii au ajuns profesori universitari, în timp ce alţii s-au apucat de afaceri. Însă toţi, ca unul, au apreciat învăţătura de calitate primită la această prestigioasă şcoală hălmăgeană. După cum toţi au ţinut să laude şi să aprecieze gestul diamnei Janeta Iagăr de a organiza această întâlnire a abolvenţilor din anul şcolar 1974/1975. În numele tuturor foştilor absolvenţi, doamna profesoară Gligor Silvia le-a mulţumit foştilor profesori care au ţinut să onoreze această întâlnire: Mariana Purlea, Cornelia Golea, Viorica Kozac, Ionica Florea, Constantin Mateescu, Florica Ungur, Virginia Chirică, Mariana Doina, precum şi actualului director al Grupului Şcolar „Moga Voievod” din Hălmagiu, domnul profesor Victor David. Nu au fost uitaţi nici profesorii care au trecut în veşnicie: Iosif Tămaş, Ioan Păiuşan, Alexandru Tonţa, Paraschiva, Elena Neacşu, Traian Moţica şi Mircea Ungur. Foarte interesante au fost şi părerile absolvenţilor de odinioară despre situaţia actuală a şcolii. Dacă înainte erau 11 şcoli, astăzi în toată comuna mai sunt doar trei: la Hălmagiu, la Brusturi şi la Poenari. Mulţi dintre cei prezenţi au fost de părere că atunci când dispare şcoala dintr-un stat, dispare şi civilizaţia. Alţii, au apreciat faptul că elevii sunt aduşi cu autobuzele la şcoala din Hălmagiu în fiecare zi, ca în occident, iar actualul Grup Şcolar „Moga Voievod” este dotat cu săli de clasă moderne, cu laboratoare performante, cu calculatoare şi cu profesori competenţi. De asemenea au fost apreciate şi modernizările din infrastructura şcolii, începând cu grupurile sanitare şi continuând cu instalaţiia de încălzire centrală. Fireşte, au existat şi amintiri de depănat. Toţi şi-au amintit de căratul lemnelor de foc în sobe pe timpul iernii, de gupurile sanitare aflate în curte, sau de drumul de la şcoală până acasă, făcut pe jos în fiecare anotimp. Dar, ca o remarcă generală, cu toate greutăţile din trecut, cu toată sărăcia şi cu toate muncile agricole la care erau supuşi elevii din acele vremuri, atunci se învăţa mai bine, se citea mai mult şi ştia de frică.
Doamna Iagăr Janeta, organizatoare acestei reuniuni, a rostit o frumoasă alocuţiune, pe care o publicăm integral:
„Dragii noştri profesori,
Şi totuşi, timpul tace şi trece… Iată-ne la 38 de ani de când mergeam timizi către necunoscut, într-o mare de copii în curtea şcolii. Nu mai suntem copiii de-atunci; suntem copiii de-acum. Ceva mai stăpâni pe viaţă, dar la fel de visători. Iar dumneavoastră, dragii noştri dascăli, cu tinereţea de-atunci rămâneţi întipăriţi în memoria noastră. Vivat Academia! Vivat Professores! Semper sunt in flores! Mi-aduc aminte cu drag de momentele petrecute alături de colegi, de diriginte şi de profesori, de temele nefăcute de la matematică, dar copiate dimineaţa de la matematicienii clasei, Gancea şi Goia, de câte-o năzbâtie din pauze sau de la ore şi de mustrările profesorilor. Toate acestea au zidit ceea ce suntem noi acum. Există oare vreun cuvânt care să exprime în suficientă măsură recunoştinţa noastră faţă de dumneavoastră, cei care ne-aţi făcut oameni? Putem estima vreodată cât preţuiesc învăţăturile pe care le-am primit de la dumneavoastră? Sămânţele semănate în mintea şi în inimile noastre, care au rodit, sau care s-au irosit? Cine va face la sfârşit această eva­luare? Cine va încheia media? Nu ştiu… Ştim însă, din învăţăturile dumneavoastră, că pe un drum nu este importantă atât destinaţia finală, cât mai ales să ţii calea dreaptă şi să mergi cu fruntea sus înainte. Ne-aţi învăţat să mergem drept, iar asta este cea mai mare învăţătură. Şi, mai ales, să rămânem prieteni, iar ziua de astăzi este mai clară dovadă că vă urmăm învăţătura.”
Printre lacrimi, zâmbete şi amintiri, am reuşit să stăm de vorbă cu domnul profesor universitar dr. Constantin Mateescu, de la Politehnica timişoreană: „Între anii 1971-1976, la începuturile dăscăliei mele, am funcţionat aici la Hălmagiu ca profesor de Fi­zică şi de Chimie. Am răspuns cu emoţie solicitărilor venite din par­tea foştilor elevi, care au dorit să ne întâlnim după 38 de ani. Un gest extraordinar, care le face cinste şi care îmbunătăţeşte tradiţia extraordinară a acestei şcoli. Cât despre Hălmagiu şi despre hălmăgeni, păşesc întotdeauna cu mare bucurie în aceste locuri minunate.
Colegii mă ştiu că sunt din Hălmagiu, dar acum locuiesc în Alba Iulia. M-am bucurat nespus când am văzut că foştii colegi se mai gândesc la noi. Am fost o clasă unită, am ţinut şi ţinem unii la alţii şi am avut profesori de excepţie. Precum se vede, toţi ne-am realizat în viaţă, într-o formă sau în alta. Mă bucur când văd cum s-a modernizat de mult Hălmagiul şi mă reîntorc cu dragoste în comuna mea.”
Cu aceste cuvinte frumoase încheiem şi noi relatarea noastră despre minunatul eveniment petrecut săptămâna trecută la Hălmagiu, lăsând fotografiile să vorbească mai mult, despre ceea ce nu am reuşit să cuprindem în săracele noastre cuvinte.