După 43 de ani petrecuți la catedră, directorul Școlii Gimnaziale din Seleuș iese la pensie

Unul din cei mai longevivi directori de școală arădeni este în prag de a ieși la pensie. Este vorba de profesorul Gheorghe Horga, directorul Școlii Gimnazia­le Seleuș. După 43 de ani de carieră profesorală, chiar și la o primă discuție cu domnia sa îți dai seama că profesorul Horga a rămas – la cei 65 de ani ai săi – tot proaspăt în gândire și tânăr în spirit, fiind deschis la tot ce e nou.
Deși s-a format „ca om și dascăl“ – cum singur spune, func­ționând la Școala din comuna Bistra, județul Alba (una din cele mai mari comune din țară), unde au rămas și mulți dintre prietenii săi, când s-a întors în comuna sa natală încă era un om tânăr, animat de dorința de-a face ceva deosebit și care s-a înhămat serios la treabă.
O scurtă biografie edificatoare
Profesorul Gheorghe Horga s-a născut în Seleuș, la 4 iunie 1950. Cursurile primare și gimnaziale le-a urmat la Școala din Seleuș.
În 1969 a absolvit Liceul Teoretic din Pâncota după care a intrat la Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Babeș- Bolyai“ din Cluj-Napoca ale cărei cursuri le-a absolvit în 1972.
După absolvire a funcționat o vreme ca profesor suplinitor la Școala din Nadăș (comuna Tauț), județul Arad. Din 1975, după ce s-a căsătorit, a predat alături de soție – tot profesoară –  la Școala Generală Bistra, județul Alba (o comună cu 35 de sate, aflată pe cursul mijlociu al râului Arieș) până la Revoluția din 1989.
După Revoluție se transferă la Școala din Seleuș. Din 1991 este numit director la această școală – devenită Școala Gimna­zială Seleuș – funcție pe care a deținut-o până în acest an, la pensionare.
Trebuie să ai pasiune
Când vorbești cu profesorul Horga îți iese din minte tot ce se aude și se spune acum despre școală. Și după patru decenii, domnia sa a rămas îndrăgostit de această meserie.
„Eu pot să spun tuturor celor care vor să îmbrățișeze această carieră că pentru a o face bine trebuie să fie pasionați de ea, să le placă să fie în prezența copiilor. Pentru că, dacă au răbdare și pasiune, vin și rezultatele. În plus, după trecerea anilor tot mai mulți oameni din jur, de toate vârstele, ajung să te salute cu bucurie, cu respect, cu recunoștință… Și asta este neprețuit“.
Copiii sunt acum altfel
Deși s-a ferit să ne spună amănunte despre munca sa, ne-a spus câteva cuvinte despre copiii cărora le-a predat limba română.
„În zona unde am început să predau, în Bistra, era o medie de cel puțin cinci copii într-o familie. Fiind mulți, copiii erau obișnuiți de mici cu munca – mai întâi prin gospodărie și apoi diferite meserii moștenite. Acolo era și obiceiul ca, de la o anumită vârstă, tânărul «să meargă în lume» și să se descurce singur. De aici și o altă optică față de învățătură.
Aici, la noi în zonă sunt mai puțini copii – e rar unde sunt mai mulți de doi într-o familie – și în general sunt sprijiniți serios de familie. Firește sunt și alte vremuri. Iar tehnica modernă – ce pot spune că nu lipsește din nici o casă cu copii – îi ajută pe elevi să afle mai multă informație despre orice. Ceea ce este un lucru bun“.
Școala s-a modernizat
Deosebit de impresionat a fost profesorul Horga de sprijinul pe care l-a primit de la conducerea din ultimii ani a comunei, respectiv a primarului Cristian Branc. „Școala de la noi din Seleuș a ajuns la condiții deo­sebite, mai ales de când este acest tânăr primar la Primărie. Avem încălzire centrală, grupuri sanitare moderne, de interior, teren de sport modern, curte betonată – condiții la care copiii din școlile de la sate abia dacă puteau spera. Ca să nu mai vorbesc de dotările tehnice: internet, laboratoare. Deși pare o înșiruire oarecare, pentru mulți copii reprezintă foarte mult“.
Un ultim an greu
Deși bucuria de a fi dascăl nu l-a părăsit, profesorul Horga a recunoscut că acest ultim an a fost greu. „M-am bucurat totdeauna de fiecare oră petrecută la școală dar acest an școlar a fost un an greu, cu mult stres, multe examene, multe activități. Știu că îmi vor lipsi mai târziu dar nu pot să nu spun că retragerea mea a venit la timp, mai ales că soția este deja în pensie de câțiva ani și vom putea să ne ocupăm și de alte lucruri. De asemenea, vreau să mulțu­mesc tuturor acelora care m-au sprijinit în activitatea mea, colegi­lor să le urez succes și să le mulțumesc pentru urările lor iar elevilor le urez să ajungă ceea ce și-au dorit în viață.
Prin muncă și determinare, se va putea; îmi vor spune ei asta, atunci când ne vom întâlni, peste ani“.