După ani şi ani…

Ceea ce s-a întâmplat cu mai mulţi angajaţi ai CFR, care au fost nevoiţi să aştepte aproape trei ani pentru a putea solicita punerea în aplicare a unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile, mă face să mă gândesc la versurile unui cunoscut cântec al trupei Compact: „După ani şi ani, mă voi întoarce…”, fără însă ca povestea de dragoste din text să mai aibă vreo legătură cu cele întâmplate în relaţia dintre Compania Naţională de Căi Ferate CFR Bucureşti – Sucursala CREIR CF Timi­şoara şi persoanele care lucrează aici. Dimpotrivă. Iubirea din cântec s-a transformat în viaţa reală în ură, ceea ce nu este normal. Vă întrebaţi de ce? O să vă răspund în câteva cuvinte. Oamenii au câştigat în 2010 câteva procese, în baza cărora ar fi trebuit să primească o sumă de peste 13.000 de lei. Până aici, toate bune şi frumoase. Reprezentanţii sindicatului povestesc însă că mai marii de atunci ai companiei au început să facă presiuni împotriva celor care au îndrăznit să-şi ceară şi să-şi obţină drepturile pe calea legală, ameninţându-i că dacă vor face demersurile pentru a executa silit CFR-ul, va fi de rău pentru ei. Angajaţilor li s-a transmis că vor fi trimişi să lucreze la Petroşani sau la Orşova… Asta, dacă nu vor fi daţi afară în urma „neregulilor” ce urmează să fie descoperite de controalele trimise special pentru ei. Un singur ceferist a mers până la capăt şi a făcut şi ultimele demersuri pentru a-şi obţine banii, pentru că a ieşit la pensie, iar şefii nu mai aveau ce să-i facă. Cei mai mulţi s-au dat bătuţi pentru moment, în speranţa că vor veni şi zile mai bune. Se pare că pentru ei, acele zile au venit. Puterea de atunci s-a schimbat, iar angajaţii au cerut recent executarea silită a companiei.
Deci, stând strâmb şi judecând drept, ce au reuşit să obţină indivizii care şi-au ameninţat colegii? Practic nimic. Au amânat doar inevitabilul şi au reuşit să facă de râs încă o dată CFR-ul, dacă acest lucru mai contează, după toate jafurile petrecute de-a lungul timpului acolo şi după modul hilar în care circulă trenurile.
Ar trebui ca vinovaţii să fie puşi să plătească din buzunar pentru prejudiciul de imagine adus companiei şi pentru nervii produşi colegilor cu funcţii mai mici. Cât despre prejudiciile aduse călătorilor, lăsaţi să aştepte cu orele în trenuri sau staţii, nici să nu mai vorbim.
Cu privire la modul în care managementul defectuos de la CFR se răsfrânge în vieţile clienţilor companiei, nu numai în cele ale angajaţilor, s-ar putea scrie pagini întregi de ziar şi chiar romane. O să vă povestesc o întâmplare petrecută recent, cu un tren Regio. Garnitura care circula pe ruta Arad-Simeria, trebuia să plece vineri dimineaţa, din Staţia CFR Arad, la ora 7.50. A plecat, din motive care ne scapă, atât nouă, cât şi călătorilor, pe la 8.30. După câteva minute însă, undeva în câmp, înainte de Vladimirescu, s-a stricat locomotiva, iar călătorii au mai aşteptat o oră şi jumătate în frig, până ce trenul s-a pus din nou în mişcare, plecând din Vladimirescu pe la 10.15, aproape de ora la care trebuia să ajungă la Deva. Acesta este CFR-ul, adică una dintre vacile de muls ale partidelor care au guvernat România după Revoluţie. S-a ajuns unde s-a ajuns, pentru că vaca a fost mulsă până la ultima picătură, însă cei care trebuiau să aibă grijă de ea, au uitat să-i dea să mănânce, iar când a cerut furaje, a fost ameninţată şi lăsată să moară de foame. Poate că în viitor, lucrurile se vor schimba, „după ani şi ani…”