Deşi invazia arabă nu ne-a afectat, deocamdată, în mod direct, pe termen mediu ne vom număra printre ţările europene care vor suporta cele mai drastice consecinţe ale acestui fenomen. În primul rând, arabii care iau cu asalt graniţele Europei occidentale nu sunt croiţi din aluatul migratorilor din stepele mongole de acum o mie şi ceva de ani. Dimpotrivă, provin dintr-un spaţiu în care civilizaţia a apărut cu vreo două mii de ani înainte ca primul european să-şi poată scrie şi citi numele pe o tăbliţă de lut, iar din punct de vedere intelectual majoritatea noilor migranţi vorbesc binişor limba engleză şi cunosc sistemele de operare pe calculator. Din acest punct de vedere se vor califica cât se poate de repede pe marile platforme industriale ale Europei occidentale, acceptând să lucreze câte opt sau zece ore pe zi pentru un salariu de maximum 1.000 de euro pe lună. Nu vor ezita să muncească nici în sectoarele terţiare ale economiei, priceperea comercială a arabilor fiind deja de notorietate. În plus, fiind organizaţi din punct de vedere social pe mari familii înrudite între ele (triburi, pe înţelesul tuturor), nu doar că se vor sprijini reciproc pentru ocuparea unor teritorii comerciale sau de habitat pe la periferiile marilor metropole europene, dar îi vor izgoni de acolo pe cei care nu beneficiază de astfel de structuri. Cum sunt de exemplu românii, cunoscuţi nu doar pentru individualismul lor, dar şi pentru greutăţile pe care şi le provoacă unii altora. Aşa stând lucrurile, am putea asista la o revenire forţată a căpşunarilor în spaţiul mioritic natal, împinşi în această situaţie de lipsa oricărei perspective în Europa occidentală. Ei bine, acesta este valul „migrator” de care trebuie să ne temem şi căruia nu îi suntem pregătiţi, nici cât negru sub unghie, să-i facem faţă. Cum nu suntem pregătiţi nici să-i primim înapoi pe ţiganii care au împânzit capitalele europene, provocând pe-acolo cele mai ruşinoase ilegalităţi. Ultima dintre aceste fapte antisociale a devenit virală pe Internet, arătând cum două ţigănci din România o jefuiesc pur şi simplu pe o franţuzoaică care-şi scotea banii de la bancomat. Spre diferenţă, nici cea mai umilă dintre arăboaice n-ar cuteza să producă o faptă asemănătoare, deoarece, de patru mii de ani, codul lui Hammurabi prevede că „dacă un hoţ este descoperit în timp ce  fură, este omorât”. Una peste alta, valul de invazie care ar putea sufoca România nu este nicidecum cel arab. Dimpotrivă, câteva zeci de mii de arabi ar putea constitui un real avantaj economic şi cultural pentru teritoriul carpato-danubiano-pontic, depopulat într-o foarte mare măsură. În schimb, valul de tsunami care ne-ar pune capăt îl reprezintă acele câteva sute de mii de hoţi, cerşetori şi oameni fără căpătâi, care ne-au făcut de tot râsul prin marile capitale ale lumii civilizate. Ferească-ne Dumnezeu de ce-i mai rău!…

Recomandările redacției