După zece ani de la primele lucrări, CNAIR se laudă că a încheiat modernizarea DN76 Deva-Oradea, uitând să menționeze că pe raza județului Arad lucrările lasă mult de dorit

Incompetență sau reavoință!

Compania de Drumuri anunţă finalizarea lucrărilor de modernizare pe DN 76 Deva- Oradea, şosea la care se lucrează de zece ani. Practic, s-a făcut recepţia unui sector de 33 de kilometri dintre localităţile Vârfurile (jud. Arad) şi Ştei (jud. Bihor), ultimul tronson cu lucrări al şoselei europene care face legătura între Autostrada A1 Sibiu – Deva şi Autostrada Transilvania.

Nu ne miră nimic ce vedem. Dacă din convoiul care a trecut pe DN76 în urmă cu câteva zile la așa zisa recepție a acestui tronson de drum cuprins între Vârfurile și Ștei, care trebuia semnat, măcar cineva să fi pus problema calității atunci era bine. Că doar se vede cu ochiul liber ce fel de „lucrare“ este efectuată, nu trebuie să fii specialist – oricum cei care au realizat lucrarea orice numai specialiști nu pot fi numiți, cu comisia lor cu tot.

Altminteri cum e posibil ca într-o stație de autobuz să blochezi cu niște stănoage de alea de gard accesul la o cabină de așteptare, construită pentru persoane care navetează sau așteaptă autobuzul atunci când plouă, ninge sau au loc alte intemperii?

Persoanele care navetează și așteaptă autobuzul ne-au sesizat acest lucru. Ne-am deplasat chiar la fața locului, chiar când această comisie a fost la servitul mesei. Ne-am mirat și noi de aceste stănoage care împiedică accesul cetățenilor să se adăpostească de ploi și de alte intemperii. Este vorba de stația de autobuz din Măgulicea.

Apoi, la intrarea subsemnatului din DN76 în gospodărie, timpanul podului este pus invers față de intrarea și ieșirea mea din gospodărie. Când le-am atras atenția, mi-au râs în nas, spunându-mi în batjocură că nu ei l-au făcut.

Un alt aspect: după căderea ploilor, apa se adună pe șanțurile de aductor pluviale. La un capăt de pod este ca un bazin, unde se acumulează apa. Pe timp de vară, nu te poți apropia de acea zonă, mirosul degajat de apa urât mirositoare fiind unul insuportabil. I-am spus unui „meseriaș“ care se afla mai mult din întâmplare prin zonă, iar răspunsul a fost unul pe măsura „inteligenței“ sale: „Lasă, domnule, că la drumuri toți se pricep!“. Da, se vede cu ochiul liber! M-am uitat la el măsurându-l din cap până în picioare. Era aproape la vreo 200 de kilograme și mi-am adus aminte de vorba unui inginer pensionar de la drumuri, care mi-a spus: „Domnule, drumurile sunt vaci de muls și încă bine!“. Dar acest individ a avut un comportament urât după felul cum a vorbit cu mine.

Până una alta, drumurile noastre sau cei care le administrează sunt stat în stat. Cel puțin deocamdată.

Tot în această zonă s-a făcut un șanț, crezând că aici va crește apa să se poată circula cu șalupa. Din păcate, apa este direcționată pe proprietăți. Aia nu a văzut-o individul de 200 de kile. Regula apei este să se scurgă la vale. Acești vai de ei au vrut să o scoată la munte. Ca și când ai da cu o nucă în perete. Încă mai sunt printre ei, știm noi de care și cine.

O altă problemă, tot în această zonă: asfaltează 15 metri, dar șanțul nu îl face. Cel existent îl distruge, care a fost făcut de drumuri. Credem că dacă ar fi să lucreze în afara țării, nici măcar apă nu le-ar da, după munca și calitatea pe care au prestat-o.

Oricum, povestea acestor stănoage cetățenii ne roagă să o trimitem mai departe la Ministerul Transporturilor, ceea ce vom și face, cu mai multe sesizări care au venit pe adresa redacției noastre.

În final, împreună cu cetățenii, am ajuns la concluzia că este vorba de o adevărată incompetență și reavoință, care se poate vedea la fața locului.