Durerea celor care au adus glorie UTA-ei: „Să dea Dumnezeu să nu fie așa, dar…”

  Circul din ultimele zile a exasperat până aproape la epuizare, cum probabil a și dorit tandemul din frunte. Zâmbetele afișate de protagoniști în fotoreportajul prezentat acum două zile pe SportArad spun multe. Numele UTA-ei e legat azi de personaje greu de indexat în alb-roșu. Dar circul a devenit obișnuință în ultimul an, iar normalul e deja anormal la UTA. Suporterii iau în calcul retragerea însemnelor, decizie cu efect radical, dar care arată că actuala stare de fapt nu mai poate fi tolerată. În același ton, e greu de alăturat numele creatorilor palmaresului UTA-ei, de la baronul Neuman, Petschovsky, Domide și ceilalți, cu fi­gurile de-acum. Fără înaintaşi, n-am fi avut nimic. Vocile celor care au scris istoria par stinghere în nesimțitul peisaj de azi. Dar merită auzite. Ele au mai rămas să ne lege de ce am avut cândva.
Flavius Domide: „După părerea mea, situația e penibilă. Se tot amână rezolvarea lucrurilor, iar zilele nu stau. Timpul trece împotriva tuturor, în primul rând împotriva fotbaliștilor. Când echipa nu merge, cum s-a întâmplat în tur, oamenii nu mai știu să gândească detașat, încep să huiduie. Conducerea trebuie să pună jos hârtiile clubului și să spună: putem sau nu putem să mergem mai departe. Noi oricum nu suntem luați în seamă și mă doare, dar asta e situația. Singurul care ar putea intra în discuții cu actuala conducere ar fi Vaczi, dar nu știu dacă el mai acceptă, pentru că așa beștelit a fost atunci când ne-a strâns lângă el și am venit în ajutorul echipei ultima dată… (n.r. în iarna lui 2009). Eu sunt genul de om care tot timpul are încredere în mai bine, vizavi de echipă, au fost și două jocuri excelente acasă, dar problema banilor nu a fost rezolvată, în ciuda promisiunilor. Probabil că nici suporterii nu știu ce să mai creadă și nici eu nu știu ce să mai cred… În orice caz, niciodată nu m-am gândit că se poate ajunge aici. UTA este UTA și Arad, a trecut peste toate meridianele fotbalului. E un titan!”
Viorel Sima: „Să nu se adeve­rească ce am spus nu demult, că vom avea echipă peste 20 de ani… Sau cine știe când?! Am văzut că UTA a intrat în insolvență, că Marțian vrea să-i dea pe toți afară. Dar plătește? Peste tot cine plătește, comandă. Eu cred că se va desființa, dacă nu reușesc să se înțeleagă între ei. Văd că tot au întâlniri, dar întâlniri am și eu. În acest timp, „pruncii”, fotbaliştii, ce fac? Am înțeles că nu sunt plătiți de nu știu cât timp, atunci sigur că nu mai joacă. Dacă nu câștigă niciunul, s-ar putea să plece amândoi și echipa se va desființa. Cel mai bun investitor a fost Bara, dar l-au păcălit toți. Nu văd cine preia sumele astea pe timpurile astea. Când dai un milion te uiți, și Becali se uită. Nu văd ieșire. Referitor la culori şi siglă, noi, fotbaliştii care am jucat cu ele, ne ducem. Când unul când altul. Important e să reziste UTA, nu noi. În situații grave se poate juca și fără palmares și fără orice, dar trebuie să ai bani. Cum am spus, cred că urmează desființarea. Să dea Dumnezeu să nu fie așa, dar prognoza e foarte urâtă.”
Christos Metskas: „Trebuie să intervină Primăria orașului. Noi nu știu ce putem face, am făcut acum câțiva ani, când Chirilă a abandonat, l-am pus pe Biro antrenor, a rămas o zi și l-au dat afară. Am încercat să citesc printre rânduri ce s-a întâmplat în ultimul timp, dar, vorba aceea, boala lungă, moarte sigură. Aici e o boală, unul vrea s-o vindece, altul vrea s-o vindece, dar până la urmă n-o vindecă nimeni și se duce de râpă. E clar că fără cineva potent financiar nu mai sunt șanse. Dacă eu eram milionar în euro, cumpăram tot de la ei și rezolvam, că nu am ce face cu bogăția. E ceva putred, trebuie tăiat din rădăcină și plantat din nou.”
Gheorghe Vaczi: „Cred că lumea s-a plictisit de același lucru, de cei doi. Mai aruncă câte una că vin jucători, dar lumea e peste cap. Nu pot să înțeleg, să ai așa un tupeu să faci treburile astea de un an, jucătorii sunt cum sunt, antrenorul e dat afară sau nu e… Începe returul, stăm pe penultimul loc, și ce ne așteaptă? Noi, foștii fotbaliști, nu putem să ne atingem de nimic, nici prezența noastră nu e binevenită la UTA. Nu știu cum va ieși UTA din situația asta. Nu știu dacă e o soluție bună retragerea siglei şi culorilor dar și suporterii s-au săturat să tragă semnale de alarmă. Şi el, și Giovanni, toată lumea e cu gândul la recuperarea ba­nilor. Când ești investitor, în orice afacere bagi bani mai întâi și după aceea îi scoți. În fotbal e diferit faţă de un magazin, dar nu înseamnă că dacă ai investit 250 de mii, iei bani de la televiziuni după promovare și fugi. Nu știu dacă suporterii vor fi înțeleși, dar ei au tot dat semnale de alarmă, și ei sunt la limită.”
Mihai Jivan: „Am înțeles că e vorba de faliment, de început în liga cinci, de culori… O dată a fost denigrată UTA, cum s-a făcut la Timișoara cu, Rocar, am făcut și noi cu Salonta. Nu mai am nicio părere despre nimic, din moment ce Marțian a aterizat aici și cineva l-a primit. Dacă tot vor suporterii să ia palmaresul, să i-l dea lui Domide, e cetățean de onoare. Toată lumea a spus că e problemă la UTA, dar unui bolnav îi dai o injecție, noi nu i-am dat nimic. Sunt surprins, uluit și nu-mi puteam închipui așa o nemernicie din partea tuturor. Am repetat aceleași greșeli, au venit antrenori tot felul de antrenori aici care ne-au rispit copiii.”
Marcel Coraș: „În primul rând, trebuie să recunosc că foarte multă lume din țară, oameni de fotbal, foști colegi, cunoscuți m-au sunat să mă întrebe ce se întâmplă la UTA. Mare lucru nu le-am spus, fiindcă nu știu exact ce se întâmplă în sânul clubului. Dar, din ce văd din exterior, mi-e teamă că ne paște falimentul. Am auzit și eu că fanii doresc să-i retragă drepturile federative clubului, însă nu știu dacă nu se grăbesc puțin. Poate, până se reia campionatul, domnul Marțian sau altcineva va plăti măcar o parte din datorii, iar lucrurile vor intra pe un făgaș cât de cât normal. Să nu se uite nici de banii Primăriei, care, din câte știu eu, ajung la UTA prin intermediul unui ONG… În fine, am mai înțeles că tot domnul Marțian condiționează finanțarea de plecarea lui Trică, iar acesta odată și odată tot va renunța, căci e clar că echipa nu mai poate continua cu el la ce rezultate a avut în toamnă. Așa că nu știu ce să zic despre posibilitatea retragerii drepturilor fe­derative. Poate e bine că s-ar termina circul, poate e mai degrabă rău căci se grăbește falimentul. Sunt convins, însă, că Suporter Club UTA va gestiona bine această situație, cum a făcut-o și cu alte ocazii.”
S.A.
Călin Mnerie