Cu două sute de euro pe lună, viața nu se prea poate vedea cum se scurge prin geamurile unui Mercedes. Astăzi salariul minim este de 900 de lei pe lună. De la anul va fi de 975 de lei brut. Tot puțin, dar este o creștere. Cu toate acestea, o serie de fini intelectuali au semnat o scrisoare prin care cer Executivului să amâne decizia de majorare a salariului minim, argumentând nici  mai mult, nici mai puțin că: „Măsura creşterii salariului minim pe care o doriţi implementată în 2015 este distructivă pentru economie şi afectează bunăstarea celui mai sărac segment al forţei de muncă”.
Adică dacă iei ceva mai mulți bani înseamnă că o duci mai prost. Pe baza acestui raționament, rezultă că o duci  cu atât mai bine cu cât câștigi mai puțin. Sigur că, oriunde în lume, patronul  vrea să plătească cât mai puțin. Tocmai de aceea, salariul minim s-a instituit prin lege. Nu mai departe decât Germania, unde nu exista leafă minimă, s-a ajuns în vară, la decizia politică ca aceasta să fie de 8,5 euro brut pe oră. Prin comparație, amintim că în Marea Britanie acesta este de 7,7 euro, Belgia 9,16, Franța 9,53, Luxemburg 11,1 euro. Dar să revenim cu picioarele pe pământ și să dăm exemple mai… prozaice. În Polonia salariul minim este de 2,2 euro, în Slovacia 1,9, în Cehia 2 euro, Portugalia 2,9 euro, Grecia 3,3 euro, Ungaria 1,9 euro. În România salariul minim acum este de 1,15 euro pe oră. Desigur este vorba de salarii brute. Pe de altă parte, România este singura țară din Uniunea Europeană în care o masă de  peste 850.000 de salariați, adică mai bine de 20% din forța de muncă, are salariul minim pe economie. Nu este normal, în acest fel se generează distorsiuni foarte mari între sistemul public de pensii, cel de șomaj și cel de sănătate. Răspunsul firesc este că  nici acest minim nu este suficient şi,  zi de zi  fisura dezechilibrului în sistem  devine tot mai mare. Pe de altă parte toți cei 33 de semnatari ai scrisorii mai susțin că: „Vă amintim că nivelul de trai nu sporeşte prin decrete guvernamentale, ci datorită creşterii productivităţii, care face ca un volum tot mai mare de bunuri şi servicii să fie obţinute cu preţul aceluiaşi efort depus”. Adică același salariu. Dar mărirea cantității de bunuri și servicii este absolut inutilă, dacă nu există putere de cumpărare pentru aceste surplus de bunuri și servicii. Asta doar dacă antreprenorii nu le vor da pe gratis. Ceea ce nu credem că e cazul, scopul primordial al oricărei afaceri sănătoase fiind acela de a obține profit. Productivitatea la companiile  multinaționale în România a crescut foarte mult, dar ghici ce? Salariile nu sunt corelate nici pe departe cu această productivitate. Pentru simplul motiv că patronul nu are nici o presiune legală de a crește salariile. Și nici nu le va crește. Iar concluzia este  că în economia de la catedră, unu plus unu face doi, dar în mediul de afaceri real, de cele mai multe ori, rezultatul este altul.  De aceea, preferința lui Mugur Isărescu pentru Decebal Traian Remeș în fotoliul de la Finanțe nu a fost nici pe departe o ironie. Demnitate ocupată și de Daniel Dăianu. Care a avut… înțelepciunea să-i încredințeze o sumă foarte mare de bani lui Cristian Sima pentru a-i investi.  Nu râdeți. Ar mai fi de zis că economia văzută prin… lemnul catedrei este cu totul alta decât cea reală.

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției