Se vorbește foarte mult în zilele noastre despre investițiile la bursă și, în general, despre cum ar trebui să-și pună românii banii la ciorap. Cu toate acestea, românii au salarii foarte mici în cele mai multe domenii, inegalitatea socială ridicându-se la cote destul de semnificative. Deși salariul mediu a crescut ușor, atât față de luna trecută, cât mai ales față de aceeași lună a anului trecut, acesta este totuși doar de  3.411 lei, cele mai mari câştiguri fiind în continuare raportate în sectorul IT&C, cu o medie de 8.273 lei, conform datelor INS.

În alte cuvinte românul obișnuit ar investi, dar nu prea are ce, chiar dacă muncește destul de mult. Despre un pensionar, în particular, nici nu mai vorbim, el de abia își duce zilele, încercând să-și împartă banii între mâncare și medicamente. Dacă în țările dezvoltate pensionarii au în sfârșit timp să se bucure de excursii si venituri din investiții private, în România vorbim despre supraviețuire.

Un alt studiu recent, realizat de organizația World Vision România, arată că jumătate dintre familiile care locuiesc în mediul rural ar anula sărbătorile în 2021 din cauza lipsei banilor, în timp ce un părinte din șase nu are nici măcar o sumă minimă pentru a cumpăra un cadou copilului.

Concluzia nu e tocmai o necunoscută: suntem o țară săracă în comparație cu media europeană. Economiile le dăm, atunci când reușim să adunăm bani, pe un loc în care să locuim sau pe o mașină. Prețurile cresc destul de alarmant, iar solidaritatea dintre generații e din ce în ce mai scăzută. Nu se știe cum vom acoperi pensiile după ce generația „decrețeilor” se va pensiona, iar sute de mii de români vor să plece în fiecare an din țară. Acesta este doar un bilanț sumar al situației, pe care, de altfel, îl cunosc cei mai mulți. Nu sunt fanul lamentărilor și nu suntem nicidecum cea mai dezastruoasă țară din lume, așa cum am mai scris, dar ar trebui să privim realitatea în față.

Un raport venit zilele acestea arată că băncile o duc destul de bine. Problema este la cetățeanul simplu, fără relații, care trăiește din pensie sau salariu. Băncile nu mai mizează de mult pe economiile unui astfel de om obișnuit, veniturile lor provenind din alte surse.

În concluzie, ar trebui să ne facem probleme în legătură cu inegalitatea socială, mai ales în contextul automatizărilor despre care am scris cu o zi în urmă. Se știe că riscul de a nu mai putea plăti costurile sociale este tot mai mare și devine periculos, astfel încât este absolut necesar ca aceste provocări să rămână permanent în dezbatere publică și să nu mai fie „pitite” sub umbra scandalurilor electorale la care ne uităm cu gura căscată.

Recomandările redacției