„Edera”, o carte album, „apărută în viaţă”

0
605

CandeaPentru început, ne vom  permite câteva consideraţii asupra termenului „iedera” sau „edera”, conotaţii, scrierea cu litere majuscule sau regăsirea acestuia în refrene muzicale şi nu numai.
Iedera-Hedera helix este denumirea unei plante veşnic verzi, cu floricele albe, folosită, atât ca adjuvant în medicină cât şi ca ornament în aranjamente florale.
Fiind o plantă agăţătoare, care se  răspândeşte pe ziduri sau copaci,  o amintire ne rămâne încă vie, aceea, că un zid al Castelului din Macea  era populat cu iederă, era o terasă preferată a grofiţelor, azi, planta agăţătoare  fiind complet defri­şată, zidul, balconul respectiv din aripa curţii dinspre stradă a cas­telului sunt aerisite iar, în contrast cu griul cenuşiu vămuit de vreme al zidurilor verdele iede­rei îi dădea un alt ton de culoare.
Iedera-ca ton, ritm, refren, toponim
Refren muzical răspândit în Banat, cu ritm binar şi mişcări vioaie, iar melodia interpretată vocal, „Iedera”, a însoţit, ca refren, rapsozi populari renumiţi, care au inclus-o în refrene binecunoscute – Achim Nica, Lia Lungu – „Viţă verde, iedera”, Grigore Leşe – „Iţă verde, iedera”, „Viţă verde, iadăra”, Colind ma­ramureşean ş.a.
Interesant este faptul că nu am întâlnit nici în repertoriul local, dar am întâlnit toponime în Dâmboviţa, Călăraşi, nume de film-serial, nume de hoteluri, pensiuni, din zone păduratice.
Edera, Ioan Alexandru Ardelean, Editura Tiparniţa, 2015, 240 pag. color, Macea 2015
Este o carte-album „apărută în viaţă”, a actanţilor, despre care se face vorbire. Ţinem mult la acest fapt, deoarece despre persoane în viaţă nu prea se scrie! Li se cântă osanale abia după ce au trecut celălalt prag. Nu ştim de e bine sau nu! Dar, în lecturile noastre zilnice am mai întâlnit cazuri de întrebări dacă numele unei personalităţi să fie dat unei străzi, de exemplu, cât este în viaţă! Spre omagiu! Nu comentăm, nici nu polemizăm acum. Scriem însă despre aceas­tă nouă carte ce se va adăposti în Cultura rurală măceană cu o invidie pozitivă şi cu o demnă recunoaştere! Este un act de cultură de mare curaj. Vrednic de mare laudă.
Şi totuşi! La Macea  au fost şi au trudit oameni ce s-au dedat locurilor prin trudă şi jertfe  ani de zile. Nu contează câte volume îmi rămân în biblioteca mea de suflet, emnate de mine, tot „aventură” se numeşte dar, consider că, o carte despre viaţa unor mari dascăli, cărturari sau a fostei brigăzi artistice trebuiau de mult puse în scara va­lorilor. Şi avem aici o motivaţie foarte simplă! Materiale din arhiva familiilor nu ni se prea dau, nu ştiu, de ce, de teamă sau de neteamă, iar ceea ce noi, personal am făcut, poate nu e destul. Ce am scris noi despre Macea este rodul întâlnirilor personale cu sătenii şi discursul liber, scormonit din mentalul şi memoria colectivă, direct pe teren, cum s-ar zice!
De aceea, iată, că, e bine să scrii până Iedera se roteşte nu numai în jurul copacilor ci şi în jurul picioarelor, de răsună podelele, sau strigăturile specifice de joc popular local.
Cartea „Edera” are nume şi prenume
Cuprinde şase capitole şi un Cuvânt înainte semnat de însuşi autorul. Capitolele poartă titlul celor despre care se scrie în carte-Fondatoarea, Instructorul, Dansatorii, Soliştii, Foto-Video şi are… şi Ultimul cuvânt.
Este o carte personalizată, scrisă într-un limbaj simplu, o carte de… familie… cum s-ar zice, că, odată plecaţi în turnee se leagă empatii, se suferă, se plânge de bucurie… etc.
Ne-ar fi plăcut încă un capitol-Finanţatorul… nu că nu ar fi sau nu s-ar găsi dar s-ar putea… povesti…
Este şi o carte de familie din moment ce fiul, nora , nepoţelul autorului au contribuit ba cu foto, ba cu inedite costume la popularea unor pagini frumoase.
O carte cu o lectură reconfortantă ce poate fi răsfoită pe acorduri sonore, şi de cele douăsprezece perechi de dan­satori, iată, o fericită coincidenţa a lunilor anului puse pe joc.
O carte în care descoperim talente, o carte… lucitoare, croşetată în condiţii grafice color deosebite şi meşteşugită de tânărul… Ioan Ardelean Ale­xandru care, doar pentru condi­ţia de semntar, s-a lepădat de supranumele Baci Ghiuri a lui Crumpa de Hamfău.
O carte în care nu se risipeşte nici talent nici trac de scenă! Ci drag de joc, de neam, de port! De scris! Asta se ştie. Nu vom şti ce va urma-diacronia.
Şi totuşi,  vom încheia cu optimismul următoarelor înscrisuri – „Iedera  e o plantă urcătoare, rotitoare, care înseamnă, prin culoare, permanenţa, veşnicia, nemurirea sufletului, şi, dacă verdele ei nu se piere tot anul, e semn că viaţa prinde culoarea eternei trăiri” [Evseev, 2001].
Florica R. Cândea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.