de Arhim. Teofan Mada
Gândește-te, acolo unde Dumnezeu te-a adus în lume sau unde te-a semănat, nădăjduiește! Mereu nădăjduiește. Nu te opri în fața nopții: amintește-ți că primul dușman ce trebuie depășit nu este în afara ta: este înăuntru. Nu fii ca invidioșii care pururea își imaginează că cei mai buni semeni ai lor sunt de fapt dușmanii lor. De aceea, nu acorda spațiu gândurilor amare, întunecate. Această lume este prima minune pe care Dumnezeu a făcut-o și Dumnezeu a pus în mâinile noastre harul de noi fapte frumoase și minunate. Credința și nădejdea merg împreună. Crede în existența adevărurilor mai
înalte și mai frumoase. Crede în adevăratele scopuri nobile ale vieții. Încrede-te în Dumnezeu Creatorul, în Duhul Sfânt care mișcă totul spre bine și spre iubire de frumos, în îmbrățișarea părintească a lui Hristos care așteaptă pe fiecare om la sfârșitul existenței sale. Crede, Hristos te privește, Hristos te așteaptă. Lumea merge grație privirii atâtor oameni deschizători de comunități, făuritori de punți, persoane care au sperat, au crezut chiar și atunci când în jurul lor auzeau cuvinte de învidie și derâdere.
Nu te gândi niciodată că truda pe care o duci aici pe pământ este complet
inutilă. La sfârșitul existenței nu ne așteaptă naufragiul: în noi palpită o să­mânță de dor divin. Dumnezeu nu de­- zamăgește: dacă a pus o speranță în inimile noastre, nu vrea s-o piardă cu frustrări continue. Totul se naște pentru a înflori într-o primăvară veșnică cu mirasmă cerească. Și Dumnezeu ne-a făcut pentru a înflori. Îmi amintesc de acel dialog existențial, când stejarul i-a cerut migdalului: „Vorbește-mi despre Dumnezeu”. Și migdalul a înflorit. Ce bine ar fi dacă am înflori atunci când vine vorba despre Dumnezeu și oameni.
Oriunde ai fi, construiește! Nu călca pe existențe pentru a ajunge într-o
funcție, eliminând pe ceilalți. Dacă ești la pământ, ridică-te! Nu sta în mocirla păcatelor, a preadesfrâului și a tot felul de înjosiri și intrigi. Să nu rămâi niciodată căzut, ridică-te, lasă-te ajutat pentru a fi în picioare. Nu te minții pe tine că stai în picioare în timp ce te bălăcești în mocirla păcătoasă. Dacă ești așezat, pornește la drum! Dacă plictiseala te paralizează, alung-o cu faptele de bine! Dacă te simți gol sau demoralizat, cere ca Duhul Sfânt să poată umple din nou nimicul tău.
Realizează pacea în mijlocul oamenilor și nu asculta glasul celui care răspândește ură, șcenarii, bârfă, minciuni și diviziuni. Nu asculta aceste glasuri. Fiin­țele umane, oricât ar fi de diferite unele de altele, au fost create pentru a trăi împreună. În contraste, fii răbdător: într-o zi vei descoperi că fiecare are ceva lumină și este depozitarul unui fragment de adevăr.
Iubește persoanele. Iubește-le pe fiecare. Respectă drumul sau alegerea tuturor, oricum ar fi el, liniar, sinuos sau chinuit, pentru că fiecare are istoria sa de relatat. Fiecare copil care se naște este promisiunea unei vieți care încă o dată se certifică pe sine a fi mai puternică decât moartea. Fiecare iubire care apare este o putere de transformare înnoitoare care tânjește la fericire. Domnul Iisus ne-a încredințat o lumină care strălucește în întuneric: apăr-o, ocrotește-o. Acea lumină unică este bogăția cea mai mare încredințată vieții tale.
Și mai ales speră! Nu-ți fie frică să speri. Speră! Speră o lume care încă nu se vede, dar cu siguranță va veni. Nădejdea ne face să credem în existența unei creații care se extinde până la împlinirea sa definitivă, când Dumnezeu va fi totul în toate. Oamenii capabili de imaginație au dăruit omului descoperiri științifice și tehnologice. Au străbătut oceanele, au brăzdat pământuri pe care nu călcase nimeni vreodată. Oamenii care au cultivat speranțe sunt și cei care au învins sclavia și au adus condiții mai bune de viață pe acest pământ. Gândiți-vă la acești oameni.
Fii responsabil de această lume și de viața fiecărui om. Gândește că orice nedreptate împotriva cuiva este o rană deschisă și diminuează însăși demnitatea ta. Viața nu încetează cu existența ta și în această lume vor veni alte generații care vor urma după a noastră, și încă atâtea altele. Și în fiecare zi cere-i lui Dumnezeu darul curajului. Amintește-ți că Iisus Hristos a învins pentru noi frica. Hristos a biruit frica! Frica, dușmana noastră cea mai perfidă, nu poate face nimic împotriva credinței. Și când te vei înfricoșa în fața vreunei dificultăți a vieții, amintește-ți că tu nu trăiești numai pentru tine însuți. La Botez viața ta a fost deja cufundată în Taina Preasfintei Treimii și tu îi aparții lui Iisus Hristos. Și dacă într-o zi te-ar cuprinde spaima, sau dacă tu ai crede că răul este prea mare pentru a fi sfidat, gândește-te pur și simplu că Domnul Iisus trăiește în tine. Și El este cel care, prin tine, cu blândețea Sa vrea să-i supună pe toți dușmanii omului: păcatul, ura, delictul, violența, pe toți dușmanii noștri.
Să ai mereu curajul adevărului, însă amintește-ți: nu ești superior nimănui. Amintește-ți de acest lucru: nu ești superior nimănui. Dacă tu ai rămâne chiar ultimul care crede în adevăr, nu fugi din această cauză de compania sau însoțirea oamenilor. Chiar dacă tu ai trăi în tăcerea unui schit, poartă în inimă suferințele fiecărei creaturi. Ești creștin și în rugăciunea ta fii filocalic, încredințează cu recunoștință totul lui Dumnezeu.
Și cultivă idealuri. Trăiește pentru ceva ce transcende sau depășește omul. Și dacă într-o zi aceste idealuri ți-ar cere un preț sărat sau amar de plătit, nu înceta niciodată să le porți în inima ta. Fidelitatea față de Adevăr obține totul. Dacă greșești, ridică-te: nimic nu este mai uman decât a comite greșeli. Și aceleași greșeli nu trebuie să devină pentru tine o închisoare. Să nu fii închis în greșelile tale. Nu transformă greșelile tale într-o închisoare a eului tău. Fiul lui Dumnezeu a venit nu pentru cei sănătoși, ci pentru cei bolnavi: deci a venit și pentru tine. Și dacă vei greși iarăși în viitor, nu te teme, ridică-te! Știi de ce? Pentru că Dumnezeu este prietenul tău.
Dacă te lovește amărăciunea, crede cu fermitate în toate persoanele care încă făptuiesc binele: smerenia lor este sămânța unei lumi noi. Frecventează persoanele care au păstrat inima ca aceea a unui copil. Învață din uimire, din atracția tainei de a fi, cultivă minunarea. Trăiește, iubește, visează, crede. Și, cu harul lui Dumnezeu, nu dispera niciodată.

Recomandările redacției