Nu peste mult timp se împlinește un an de când umanitatea a fost lovită de acest virus năprasnic, care a adus după el o mulțime de schimbări în viața noastră cotidiană. În aceste condiții, educația nu a rămas nici ea neatinsă, sistemul educațional suferind schimbări majore în încercarea de adaptare la noile condiții de viață. În martie anul trecut, pandemia începea să-și facă simțită prezența prin măsuri restrictive, recomandări de distanțare, care au atras după ele, în scurt timp , și decizia de suspendare temporară a cursurilor. Astfel, ceea ce începuse ca o bine primită pauză de două săptămâni, urma să se transforme într-o schimbare radicală a sistemului de învățământ. Fiind luați, bineînțeles pe nepregătite, am încercat să ne adaptăm cât de repede noilor condiții de lucru. Astfel al doilea semestru al anului 2020, a trecut tacit din cauza lipsei de pregătire pentru o asemenea situație. A trecut și vara și ne-am trezit într-un nou an școlar cu mari speranțe de întoarcere la normalitate. Lucrurile nu au decurs însă așa cum ne doream cu toții, iar după o lună de învățământ hibrid, o fâșie de scotch lipită peste crăpătura imensă a sistemului de învățământ, educația s-a mutat pentru a doua oară în online, presupunându-se că deja am căpătat experiență și că suntem pregătiți să desfășurăm orele în format online. Ei bine, putem însă afirma că lucrurile au decurs mai bine decât în anul precedent, situându-se totuși destul de departe de eficiență.
Probleme au existat de ambele părți ale catedrei virtuale, însă unde totuși a existat bunăvoință și implicare bilaterală, lucrurile au decurs acceptabil. Totuși valorile educaționale s-au schimbat, iar în mod surprinzător, elevii cu rezultate mai slabe s-au adaptat de minune acestui sistem, lucru care rezultă în urma evaluării online. Acum rămâne la latitudinea fiecăruia să aprecieze dacă pentru aceștia sistemul online a fost mult mai eficient sau evaluarea a fost deficitară. În ceea ce privește gestionarea la nivel înalt a acestei probleme, putem observa că tabletele care care asigură elevilor accesul la educație au ajuns abia pe la mijlocul semestrului , programa nu a fost deloc modificată, din contră, în cele mai multe cazuri aceeași materie trebuind să fie comprimată în cadrul unor ore mai scurte, iar tot acest an s-a aflat sub semnul incertitudinii, posibilitatea de reușită a sistemului fiind aruncată în brațele celor trei actanți ai procesului educațional: elevii, profesorii și părinții. Încercăm totuși să oferim circumstanțe atenuante acestei gestionări haotice a sistemului educațional din cauza situației fără precedent. Însă privind spre articolul 70 al Legii educației, care încă din anul 2011, reglementa obligativitatea existenței unei biblioteci virtuale și a unei platforme școlare pentru învățământ online, ne întrebăm dacă conducerea acestui sistem chiar își merită aceste circumstanțe atenuante pentru incompetență managerială. Privim astfel cu speranță spre următorul semestru care stă să înceapă peste câteva zile. Sperăm cât mai mult în format fizic, lucru care este dorit de majoritatea elevilor, profesorilor și chiar a părinților, existând totuși și de această dată reticență din cauza pericolului epidemiologic diminuat, dar încă prezent.
