După foarte mulți ani, prima echipa a UTA-ei beneficiază de expertiza lui Francisc Tisza. Recunoscut pentru metodele sale destul de aspre, dar atât de eficiente în cazul celor mai bune generații de fotbaliști crescute în orașul nostru după Revoluție, nea’ Feri îi însoțește pe antrenorii „roș-albilor” în cantonamentul de la Mo­neasa. Pe Cristi Păcurar l-a avut coleg pe banca lui Atletico 1997-1998, de acolo de unde s-au ridicat fotbaliști ca Vasi, Oaidă, D. Popa dar mai ales Man și Petre, în timp ce pe Cristi Todea și Sorin Botiș i-a scos campioni naționali cu Romvestul în 1996. Chiar dacă cei trei au personalitatea și stilul lor de a vedea fotbalul și procesul de pregătire, sfatul lui Francisc Tisza rămâne foarte prețios. O recunoaște Cristi Todea cu ocazia unui mini-interviu acordat în pauza amicalului dintre Național Sebiș și ACS Poli, la care a asistat împreună cu colegii săi, Cristi Păcurar și Dan Țapoș, duminică după-amiază.
– Cristi, au trecut patru zile de cantonament, cum au decurs lucrurile până acum?
– Destul de bine, condițiile de antrenament sunt bune, băieții s-au mișcat bine, s-au antrenat la capa­citate maximă. Avem norocul și că terenul de la Dezna este în condiții bune, am putut face și antrenamente complexe și cu mingea. Este normal ca această perioadă să fie destinată acumulărilor fizice,  dar și un pic de joc cu mingea nu strică, dimpotrivă. Întotdeauna, efortul e mai plăcut dacă e și mingea în joc.
– Cum e atmosfera în cadrul acestui lot destul de tânăr?
– Până acum e foarte bună și văd motive să nu rămână așa. Majoritatea jucătorilor pe care-i pregătim în aceste zile la Moneasa se cunosc de mici, au jucat împreună, se simt unii pe alții mai bine. Iar seniorii care au făcut parte din lot și în tur le dau la rândul lor încredere acestor copii.
– Fiindcă Bodea e mai mult pe mâna lui Dan Țapoș, iar Buia e bolnav de trei zile, ce ne spui
despre Mihai Petra, una dintre achizițiile cu ceva experiență?
– S-a integrat bine, este un băiat serios, rezistă cu brio din punct de vedere fizic și cred că este un câștig. Suntem foarte mulțumiți de el până în acest moment.
todea-1– Prezența lui Francisc Tisza într-un cantonament centralizat credem că prinde bine tuturor, antrenori și jucători.
– Într-adevăr, nea’ Feri ne este de mare folos. Ne înțelegem bine cu toții, mai ales că mulți dintre noi am lucrat cu el în perioade diferite de timp. Nu mai e un secret că nea’ Feri are niște standarde apropiate de perfecțiune, așa că încercăm să facem lucrurile cât mai aproape de ceea ce-și dorește dânsul.
– Și, totuși, unele antrenamente nu sunt prea dure pentru ceea ce înseamnă fotbalul mo­dern?
– Să zicem că am avut mici discuții legate de distanța ce trebuie parcursă de jucători într-o zi de antrenament și ne-am oprit la 8-10 kilometri. De fapt, cam atât ar trebui să alerge băieții și într-un meci oficial.
– Mulți antrenori susțin că pregătirea fizică nu se mai face pe munți sau dealuri și că terenul rămâne cadrul perfect pentru orice tip de antrenament…
– Eu spun că Moneasa ne ajută, fiindcă ne putem pregăti pe teren variat. De exemplu, alergarea în pantă va face ca mai apoi să alergăm mai ușor pe teren plan. Chiar am văzut un reportaj cu atleții din Jamaica, campioni mondiali la atletism de ani de zile și se spunea acolo că de mici copiii au ca metodă de pregătire alergarea în pantă. Și așa este, în pantă acumulezi forță în picioare și nu soliciți spatele ca și cu haltere la sală, de exemplu.
– De astăzi, aveți trei jucători noi la Moneasa și vorbim despre Sabău, Onuțan și Faur…
– Am chemat încă trei juniori pentru că avem alți jucători accidentați, dar și că am avea nevoie și numeric de fundași centrali, dar și de un atacant. E benefic și pentru ei acest cantonament, fiindcă, din câte am înțeles, echipa a doua și așa nu va participa decât la un semistagiu pe plan local. Sunt băieți de viitor, îi urmărim tot timpul, au mai fost cun noi și știm ceea ce pot.
– Pe scurt, la ce să se mai aștepte fotbaliștii în această săptămână la Moneasa?
– E simplu, încă cinci zile de încărcare fizică și un meci de pregătire la întoarcerea acasă, la Cermei.

Recomandările redacției