„Mişcarea Populară” îşi măsoară paşii în tandem cu PD-L. Când şi-au ales democrat-liberalii preşedintele, au sărit şi fondatorii prezidenţiali cu ideea Mişcării Populare. Apoi, când Blaga şi-a triat locotenenţii, Mişcarea Populară s-a lansat oficial. Şi-atunci vine întrebarea, cât de independentă este această Mişcare sau cât încearcă să substituie PDL-ul? Şi, la urma-urmei, ce vrea această Mişcare?
De fapt, dacă ne luăm după Blaga, această Mişcare s-a născut din frustrarea prezidenţială, la nervi, cum s-ar zice. Dar, cunoscându-l pe Traian Băsescu şi văzând dezvoltarea progresivă – chiar în oglindă – a Mişcării Populare, cred că preşedintele avea cartea alternativă în mânecă. O alternativă care nu vroia neapărat să substituie un partid, ci să promoveze măcar un concept care să reanime «reţeta» prezidenţială, de a bea şampanie cu poporul. Din păcate, Mişcarea Populară tinde să devină un pic de Alianţă Civică.
Acea alianţă civică, care (virgulă cât tătă casa) oferea o copertină pentru un elitism intelectual câştigător. Pentru a câştiga deopotrivă înţelegerea maselor şi interesul elitelor, îţi trebuie dibăcie. Ceea ce, la un moment dat, îţi oferă pe deoparte bogăţia intelectuală, iar pe de altă parte riscul de a fi neînţeles. Prin oareşce măsură, e nuanţa a ceea ce suntem.
Istoria ne învaţă că Alianţa Civică a fost o forţă intelectual-administrativă atât timp cât nu şi-a impus amprenta puterii. Apoi, când a trebuit să-şi asume anumite obligaţii, a ajuns roaba propriilor pricipii. Principii care ar trebui susţinute, care ar trebui existente.
Acum, prin acţiunea actuală a Mişcării Populare, istoria tinde să se repete. Avem aceiaşi actori, aceeşi scenă, acelaşi scenariu, dar lumea crede că redefinim ceea ce practic era definit clar.
Mişcarea Populară se defineşte ca o emulaţie a celor care spun şi nu sunt auziţi, celor care ar vrea să spună şi nu au percepţii. Dar, se defineşte oamenilor care trăiesc. Ca să păstrăm echilibrul dintre ce vine şi ce vrem, cel mai simplu lucru este să le arătăm ambele laturi. Din păcate, ambele laturi sunt la fel de agresive sau, la fel de permisive, astfel încât să ne întâlnim normal. Şi, ca urmare, la fel de normale pentru orice cititor.