emil arbonieAvocatura arădeană a fost organizată în baza Legii nr. XXXIV/1874, în baza căreia, la data de 26 ianuarie 1875, a fost constituită Camera Avocaților din Arad, care cuprindea avocaţii din circumscripţiile tribunalelor din Arad şi Gyula. Începând cu data de 3 februarie 1875, Consiliul de conducere a trecut la înscrierea avocaţilor definitivi, apoi a celor stagiari. De la data constituirii acestei organizaţii profesionale, până în anul 1989, au fost înscrişi aproape 3 000 de avocaţi, aceşti liber profesionişti, independenţi şi autonomi, care au reprezentat sau apărat persoanele justiţiabile în faţa diverselor instanţe judecătoreşti.
Autorul a reuşit să adune date şi informaţii despre aceşti avocaţi, din fondurile arhivistice arădene ale Statului, Baroului, Complexului Muzeal Arad, precum şi din istoriile Barourilor Timiş şi Cluj, reuşind să publice biografiile unui număr de 703 avocaţi, de naţionalitate română, ungară, germană, sârbă, bulgară şi slovacă.
Din datele biografice rezultă aspecte dramatice, referitoare la aplicarea, de-a lungul timpului, a unor măsuri menite să „românizeze”, „democratizeze” şi „colec­tivizeze” avocatura arădeană, fapte care au condus la pierderea dreptului de exercitare a acestei profesii a numeroşi avocaţi arădeni, deşi erau înscrişi în istoria locală şi naţională, prin activităţile politice, administrative şi culturale desfăşurate în timpul diverselor regimuri politice.
Extrem de interesante sunt biografiile unor avocaţi care au avut contribuţii în lupta pentru acordarea drepturilor naţionale şi realizarea Marii Uniri, precum şi în conducerea administraţiilor locale şi a instanţelor judecătoreşti, cum sunt: M.V. Stănescu, Ştefan Cicio-Pop, Ioan Suciu, Iustin Marşieu, Aurel Crişan, Vasile Avramescu, Ioan Robu, Ioan Ursu, Silviu Moldovan, Sever Ispravnic, etc.
Dr. Doru Sinaci

Recomandările redacției