România a fost lideră printre pieţele emergente ale energiei eoliene din Europa în 2012, instalând capacităţi de 932 MW, aproape dublu faţă de cele 520 MW instalate în 201, şi atingând o capacitate cumulată de 1.905 MW la finele anului trecut. Ţara se află pe locul 10 în rândul pieţelor eoliene din cadrul Uniunii Europene, potrivit raportului anual al Consiliului Global al Energiei Eoliene /GWEC/ dedicat evoluţiei industriei energiei eoliene.

România stă foarte de bine la capitolul resurse eoliene, iar această industrie s-a dezvoltat extrem de mult în ultimii trei ani. Cu toate acestea, energia eoliană nu reprezintă decât 5 procente din producţia energetică naţională. România continuă să fie ‘alimentată’ în mod predominant de combustibili fosili /50% în 2012/, de hidroenergie /25%/ şi energie nucleară /20%/. Nivelul hidroenergiei a fost mai mic în 2012 decât de obicei din cauza unui an mai secetos, notează raportul.

Majoritatea parcurilor eoliene ale României sunt localizate în Dobrogea, pe malul Mării Negre, unde, la altitudini de circa 100 de metri, viteza medie a vântului este de 7,2 m/s. Regiunea este plată şi slab populată, fiind ideală pentru dezvoltarea unor parcuri eoliene, conform GWEC. Alte două regiuni cu un potenţial important sunt Moldova şi Banat, unde acest sector ar trebui să se dezvolte în viitorul apropiat.

Pe de altă parte, referitor la situaţia pe anul 2013 şi ulterior, GWEC avertizează că perspectiva energiei eoliene din România este neclară din cauza unor modificări legislative operate sub actualul guvern. ‘Intensitatea vântului poate fi variabilă, dar cea mai mare ameninţare la adresa unei creşteri continue stabile a industriei energiei eoliene o reprezintă imprevizibilitatea politicienilor, care stabilesc cadrul de funcţionare pentru sectorul energetic’, a declarat Steve Sawyer, secretarul general al Consiliului Global al Energiei Eoliene /GWEC/, miercuri, cu ocazia prezentării raportului la Bruxelles.

‘Cu toate acestea, toate elementele fundamentale care au impulsionat dezvoltarea energiei eoliene sunt încă valabile: securitatea energetică, stabilitatea preţului, dezvoltarea economică locală, aspecte legate de modificările climatice şi poluare; iar vântul este acum o resursă competitivă într-un număr crescând de pieţe’, a subliniat el.

Dezvoltări record în Statele Unite ale Americii şi Europa au condus la apariţia unor instalaţii noi capabile să producă 44,8 GW în 2012, cu 10% mai mult faţă de progresul înregistrat în 2011. Capacitatea globală operaţională a ajuns acum la 282,5 GW, marcând o creştere cumulativă de 19%. La orizont se întrevede o scădere uşoară a acestei tendinţe în 2013, urmată de o revenire în 2014 şi ulterior, conform raportului GWEC.

 

Recomandările redacției