Velica Elen Vlad este una dintre arădencele care a participat activ la Revoluția din 1989, însă despre implicarea sa se știe prea puțin. „Sunt prima femeie care a împărțit un sac de pâine soldaților ce se aflau aliniați în fața Primăriei, în prima zi a Revoluției de la Arad. După fuga lui Ceaușescu, acei soldați s-au mutat pe strada Vârful cu Dor, vizavi de casa mea. Timp de 30 de zile eu i-am hrănit pentru că din Subcetate un anume domn Blaj a uitat de ei sau, oricum, i-a neglijat. Pe urmă și alți oameni i-au hrănit pe soldați. Le-am pus la dispoziție și telefonul meu, comunicând unde au avut nevoie.

Domnul maior care era cu soldații era arădean. Era foarte omenos cu soldații – un om bun. Îl chema Leahu. În fața poliției au poposit la un moment dat și 13 TAB-uri. De la mine au luat apă pentru acele TAB-uri.

Soldaților le-am dat medicamente, zi de zi găleți cu apă, le-am dat ceai, le-am făcut senviciuri și tot ce am putut. Erau tineri și proveneau din toată țara: București, Satu Mare, Timișoara, Slatina etc. M-am implicat cum am putut“, ne spune Velica Vlad.

În semn de recunoștință pentru eroii pieriți în timpul Revoluției, Velica a compus o poezie pe care ne-a rugat să o publicăm:

Pentru Iisus

Tu Sfânt Iisus, cu ochii triști și plânși/ Iubitor de oameni de pe acest pământ/ Ai suferit pentru iubirea Ta cea mare/ Pentru mulțime și pentru popoare!/ Pe toți Tu ne-ai iubit și ne-ai iertat/ Tu Crucea grea pe umeri ai purtat/ Suferinta Ta al nost păcat/ E greu și chiar de neiertat/ Te-ai opintit, ai căzut, Te-ai ridicat/ Coroana cea de spini pe frunte ai purtat/ Ce greu ți-a fost dar ai răbdat/ În loc de apă oțet – venin ți-au dat/ Totuși tot ai suportat./ Te-au umilit, bătut și Te-au scuipat/ Spinii fruntea Ți-a încoronat/ Piroane-n mâini și în picioare ai purtat/ Sudoarea frunții Tale pe chip însângerat/ Ai murit și-ai înviat izbăvind Tu omenirea de păcat./ Iisuse sfânt, plângem cerându-ne iertare./ Îți mulțumim!/ În veci de veci noi Te slăvim. Amin“.

Recomandările redacției