
Trebuie să fii alături de bărbatul tău – bărbatul cu care eşti într-o relaţie – chiar dacă atunci când sunteţi împreună te simţi mai rău decât atunci când eşti singură.
Mănânci mai mult decât este necesar, consumi băuturi alcoolice sau iei medicamente ca să poţi face faţă stresului relaţiei de cuplu în care te afli. Ai putea chiar să faci exerciţii fizice mai mult decât ai nevoie, să tragi prea mult de tine, doar pentru a evita să te gândeşti la relaţia ta şi să scapi, măcar pentru câteva minute, de acele gânduri.
Încerci în mod constant să îl controlezi, să îi schimbi comportamentul în ceva ce tu consideri mai bun pentru el. Vrei neapărat să-şi găsească un loc de muncă mai bun, să nu mai înşele, să nu mai stea până târziu la calculator, să nu mai comunice cu fosta sa iubită, să îşi administreze mai bine finanţele şi aşa mai departe.
Te simţi mai bine atunci când vezi o femeie singură şi chiar îţi este milă de ea, gândindu-te că măcar ai un iubit, cu toate că nu eşti fericită alături de el.
Eşti de părere că este mai important să păstrezi relaţia de cuplu decât să fii tu liniştită, împăcată cu tine, fericită sau să aperi principiile în care tu crezi.
Consideri că bărbatul tău sau bărbaţii în general sunt responsabili pentru fericirea ta şi crezi că fără un bărbat alături nu te poţi simţi bine, nu te poţi face singură fericită.
Te aştepţi să întâlneşti bărbatul perfect, cel la care ai visat dintotdeauna, sau să-l schimbi pe cel cu care eşti într-o relaţie, ca să simţi că în sfârşit poţi fi fericită.
Ai dezvoltat anumite afecţiuni de când ai început relaţia, probleme care nu erau acolo înainte să-l cunoşti: gastrită, oboseală, eczeme sau tot felul de alte probleme de sănătate ce apar pe fond nervos.
Sursa: Unica.ro