Atunci când ai un eşec major într-un demers public, retragerea în anonimat este un foarte bun medicament. Pentru toată lumea. Iar toate acestea se întâmplă în societăţi care sunt constituite pe baze sănătoase. Un astfel de gest a fost făcut de către Antonescu. N-a fost făcut de Geoană. Mircea Geoană. Numai că, în politică precum şi în viaţă, ar trebui să ai şi un simţ al ridicolului. Asta dacă nici umilinţa, nici proasta reprezentare, care ele singure ar fi fost îndeajuns ca să te arunce cu cel puțin un pas înapoi, căderea în ridicol ar trebui să stingă lumina. Atât cât să ieşi din scena publică. Iar acest minim gest este necesar doar pentru „igiena” spaţiului public, dar parţial şi cea proprie. La noi, nu prea e cazul de aşa ceva, decât foarte, foarte rar. Ba din contră, oameni care au avut eşecuri de proporţii naţionale vin acum şi dau lecţii despre ce şi cum. Despre ce şi cum ar trebui să facă alţii. Ei, care n-au fost în stare de nimic. Nimic pentru societate în ansamblul ei, nu pentru sine. Iar unul dintre aceştia, așa cum spuneam anterior, al cărui nume se confundă până la similitudine cu eşecul, este nimeni altul decât Mircea Geoană. El, care nu a fost în stare să câştige nici măcar una, o singură funcţie aleasă în viaţa lui. Că aia cu senator de Dăbuleni, unde este patria pepenilor și a… social-democrației cu peste 70% nu se pune. El, preşedintele de o noapte, cu „Mihaela, dragostea mea” dă astăzi lecţii. El cel pe care l-a luat…Vântu şi credeam că l-a aruncat în „groapa” anonimatului. Definitiv. Însă nu. El care a plecat de la social-democraţi supărat ca văcarul pe sat. Sau ca „prostănacu’” cum ar zice fostul președinte Iliescu. Cu ce trăiți mai bine că ar fi făcut Geoană politică la nivel mare? A lăsat să se înțeleagă că pentru NATO și UE a „pus umărul”. Greu de verificat. Dar ce se poate vedea, este că până și Moldova de dincolo de Prut are șanse mari să intre în UE. Și chiar nu are nimic în afară de vinuri bune și femei frumoase pe…altoi rusesc. Iar noi am intrat cu atâtea și atâtea cedări. Acum Geoană se vede iarăși președinte. Și se propune singur candidat. Mai mult s-au mai puțin direct se lasă și chiar Geoană lasă să se înțeleagă că el este numărul unu din România în conexiuni la cel mai înalt nivel și cunoaște ca nimeni altul alchimia acestor relații. Că într-o situație politică foarte complicată cu Ucraina, cu Rusia care nu mai încape în harta sa veche, cu ungurii care fac jocul Moscovei mai mult decât al UE, cu turcii, cu bulgarii. El și numai el, le-ar ști pe toate și ar fi un președinte ideal pentru aceste vremuri de mize mari. Nu contestăm aici că omul are o anumită detentă intelectuală. Nu, însă nu e normal să mai scoţi „capul din nisip” după ce cuvântul eşec a devenit sinonim cu numele tău. Este clar ca lumina zilei că singurii care pot face cu adevărat ce spun sunt americanii. Acum este chestia cu vizele. Nu ni le vor desființa până când nu-și vor rezolva alegerile pentru Congres. Pentru că politica americană internă o fac cei peste 10 milioane de portoricani, dominicani, mexicani și ce mai vreți din ramura hispanică. După ce se vor rezolva toate acestea, abia atunci s-ar putea pune problema eliminării vizelor pentru români. Așa că influența lui Geoană este precum ai sta cu umbrela sub o cădere de bolovani și de stânci. Dacă era așa de influent și de agreat de „unchiul Sam”, de ce nu s-a ales în 2009? Că relațiile erau mai calde, Geoană mai tânăr, mai prezentabil, mai plin de energie, mai diplomat, mai poliglot, mai inițiat în ale politicii mari. Băsescu lua bătaie la toate aceste capitole. Mai puţin la instinct politic și șmecherie… de bodegă. Acum Geoană este cu cinci ani mai bătrân. Și nu neapărat mai înțelept.
