de Arhim. Teofan Mada

Dialogul dintre Evanghelie și cultură trebuie să arate că și astăzi ethosul creștin poate fi trăit ca itinerar pelegrin care dă sens existenţei. Pastoraţia Bisericii trebuie să asume misiunea de a forma o mentalitate creştină în viaţa obişnuită: în familie, în şcoală, în relațiile și comunicaţiile sociale, în lumea culturii și a științei, în lumea mediei și a filmului, a muncii și a economiei. Este necesară o deschidere transformatoare față de actuala situaţie culturală a lumii de azi, evaluând tendinţele globalizante care apar, faptele și situaţiile de o mai mare relevanţă în cultura pluralismului, în lumina centralităţii evanghelice a lui Hristos și a antropologiei creștine. Şi astăzi, amintindu-ne memoria și rodnicia culturală a ortodoxiei de-a lungul istoriei, trebuie să prezentăm înțelegerea evanghelică, teoretică și practică, a realităţii sociale și a omului. În plus, luând în consideraţie importanţa particulară a știinţelor și a realităţilor tehnologice din cultura și societatea modernă, Biserica, prin instrumentele sale de aprofundare teore – tică şi de iniţiativă practică, este chemată să ofere răspunsuri și propuneri, în ce privește cunoașterea știinţifică și aplicarea ei, indicând insuficienţa și caracterul nepotrivit al unei concepţii sau mentalități inspirate de scientism, care recunoaște drept valoare obiectivă doar pe cea a cunoașterii sale experimentale, oferind criterii etice pe care omul le are înscrise în propria natură. Toți creștinii angajaţi în lumea culturii sunt chemați să persevereze în misiunea lor, ducând lumina lui Hristos în activităţile lor specifice pedagogice, știinţifice și academice. În mod aparte, trebuie valorificată contribuţia creștinilor care desfășoară o vocație de cercetare, predare și formare în universităţi: prin „slujirea gândirii și creației”, ei transmit mai departe generaţiilor care vor veni valorile unui patrimoniu cultural, îmbogăţit de două milenii de experienţă umanistă și creștină. Datorită importanţei instituţiilor academice pentru lumea contemporană, misiunea actuală a Bisericii este chemată să pro – moveze o adecvată pastoraţie universitară, favorizând astfel ceea ce răspunde și corespunde necesităţilor cultu rale actuale. O pastorație autentică și realistă trebuie să fie contemporană cu aspectele sociale și culturale ale unei societății. Desigur, în tot acest demers trebuie avut în vedere și contribuţia pozitivă a Bisericii prin valorificarea bunurilor culturale proprii. Datorită păstrării adecvate a unui patrimoniu cultural, ca o mărturie vie a credinţei mărturisite de-a lungul secolelor, se poate constitui un criteriu valid pentru misiunea şi cateheza contemporană. „Cultura creştină” nu este o insulă în cultura prezentă, ci maniera evanghelică, modul propriu prin care luăm parte la cultura vremii, un dozaj veritabil de „da” şi „nu”. Făcând corp comun cu valorile unei culturi, Biserica angajează în acea cultură credibilitatea sa. În același timp, trebuie promovate noi expresii artistice ale credinţei, printr-un dialog continuu cu specialiștii în artă. Întradevăr, Biserica are nevoie de artă, de proză, de poezie, de muzică, de pictură, de sculptură şi de arhitectură, deoarece ea trebuie să facă perceptibilă și prezentă fascinanta lume a duhului, a invizibilului lui Dumnezeu și deoarece frumuseţea artistică, reflectare în miniatură a Duhului lui Dumnezeu, este un semn al tainei prezenței și întrupării, o invitaţie la a căuta chipul lui Dumnezeu, care s-a făcut vizibil în Iisus Hristos.

Recomandările redacției