Evenimente istorice – Samuel Brukenthal și Revoluţia din 1784-1785 condusă de Horea, Cloşca şi Crişan – Partea I

În 11 septembrie 2021 mass-media anunţa cu surle şi trâmbiţe dezvelirea în Piaţa Mare din Sibiu a statuii baronului Samuel Brukenthal – cu ocazia aniversării a 300 de ani de la naştere -, în prezenţa Preşedintelui României, Klauss Iohannis.
În mod firesc opinia publică – îndeosebi din Ardeal – s-a întrebat şi se întreabă cine a fost această personalitate şi dacă merită o asemenea cinste. Samuel Brukenthal, născut în 26 iulie 1721, era fiul unui judecător regesc, cu numele Mihai Brekner, din Nochrich, comitatul Sibiu.
„Prin talentul, cultura şi exteriorul său frumos, a câştigat încă de tânăr graţia împărătesei Maria Tereza şi dintr-un simplu vicenotar al magistratului din Sibiu, înaintă repede în cele mai înalte funcţii administrative ale Transilvaniei. În 1757 împărateasa l-a numit secretar al guvernului Transilvaniei, în 1760 consilier, în 1762 cancelar provincial şi baron, în 1766 preşedinte al Cancelariei aulice, în 1774 preşedinte al guvernului iar între 1777 şi 1787 guvernator al Transilvaniei. Despre intimitatea sa cu împărăteasa sunt mai multe date publicate de diverşi autori.”
Potrivit aprecierii lui Vlaicu Bîrna, autor al cărţii Când era Horia împărat, publicată în 1962, baronul Brukenthal era „un om învăţat, pătimaş iubitor de cărţi şi colecţionar de tablouri, care ştia odele lui Horaţiu pe dinafară, dar în inima poporului nu învăţase să citească nicio buche. Era un bărbat în amurgul vieţii, care mai păstra încă pe chipul lui urmele unei frumuseţi din tinereţe, care plăcuse atât de mult pe vremuri împărătesei Maria Tereza”.
Născut şi crescut în districtele săseşti, el nu cunoştea „deloc anarhia din administraţia comitatelor, abuzurile fără de margini ale nobilimii [maghiare şi săseşti], mizeria şi starea insuportabilă a iobăgiei în care se aflau trei pătrimi din populaţia românească, deşi ocupase funcţii însemnate înainte de a fi guvernator.”
În perioada în care a fost guvernator, cel mai însemnat eveniment din Transilvania a fost Răscoala şi Revoluţia din 1784-1785 conduse de Horea. De aceea în continuare ne propunem să-i facem o scurtă prezentare, după care să observăm care a fost poziţia lui Samuel Brukenthal faţă de acest însemnat eveniment istoric.
La sfârşitul anului 1784, paharul robiei în care se aflau majoritatea românilor din Ardeal se umpluse demult. Ca timp, marea ridicare la luptă a ţărănimii din Transilvania de la sfârşitul Evului Mediu, a durat puţin. Ea a început în 2 noiembrie 1784 în Zărand, în satul Curechiu, şi s-a încheiat la 14 decembrie în Câmpeni, dar suficient pentru a zdruncina prin amploarea ei, din temelii, întreg edificiul Imperiului Habsburgic şi Transilvania ca parte al acestuia în acea vreme.
Cauza fundamentală a răscoalei a fost ocupaţia maghiară a Transilvaniei începând din seco­lul al XI-lea şi exploatarea cruntă a ţărănimii române transformată în marea ei majoritate în iobagi. Dacă în 1437 robota – adică munca obli­gatorie­, dar fără plată a iobagilor şi jelerilor pentru maghiari – era o zi pe an iar în 1514 o zi pe săptămână, în 12 noiembrie 1769 ordonanţa Guvernului Transilvaniei, cunoscută sub numele Certa puncta (Anumite puncte) stabileşte ca robota iobagilor pe săptămână să fie „4 zile cu palmele, 3 zile cu vitele”.
Referindu-se la cauzele Răscoalei, David Prodan afirma: „De fapt supusul transilvănean sau iobagul este, în ce priveşte starea sa, cel mai nenorocit ţăran ce poate fi găsit în lume. […] El poate fi privit ca un adevărat sclav al domnului său pământesc. În afară de robo­tele nesfârşite, pe care trebuie să le presteze cu vitele sau cu palmele săptămâni de-a rândul, trebuie să facă şi alte servicii fără cea mai mică retribuţie, ba uneori fără nicio hrană.”
Continuarea în următorul număr al ziarului.
Sursa: Prof. dr. Ioan I. Todea