Fanatismul şi intoleranţa religioase

0
585

Sunt creştin ortodox, lucru de care sunt foarte mândru şi îmi asum această religie deliberat, conştient.

În aceste zile lumea civilizată este bulversată de tragedia din Paris, în care au fost executaţi zece ziarişti de la hebdomadarul satiric „Charlie Hebdo“.  Presa, societăţile civile, politicienii, gospodinele, toată lumea îşi dă cu părerea asupra cauzelor tragediei: că ziariştii nu trebuiau să se ia de Alah; că criminalii sunt arabi primitivi, terorişti organizaţi; că ziariştii au fost avertizaţi, trebuiau să se oprească: „Eu nu sunt Charlie“! Aşa le trebuie! S-au luat de Alah, de Papa, de Iisus Hristos. Ăştia n-au nimic sfânt! De sacru nu te iei!

Trebuie căutată cauza terorismului. Când vrei să stingi un incendiu nu arunci apă la vârful flăcării, ci la bază, acolo unde se stimulează şi se întreţine arderea. Vina principală a morţii ziariştilor nu este nici arma, nici mâinile care au ţinut-o, nici creierul care a conceput atacul. Vina principală a acestui act terorist este Religia. Religiile funcţionează pe baza unor dogme. Religia arabă, Islamul, este o religie practicată de oameni fără cultură europeană. Ei aplică dogmele religioase riguros, susţinând că toţi cei care nu cred ca ei sunt duşmanii lui Allah. Cu atât mai mult sunt oripilaţi de îndrăzneala unor ziarişti care îl ridiculizează pe Allah, făcându-i caricaturi. Aşa că i-au avertizat să se oprească. Mulţi se şi întreabă: de ce nu s-au oprit ziariştii? Doar au fost avertizaţi! Le răspund eu: nu s-au oprit pentru că sunt ziarişti adevăraţi, ei şi-au ales această meserie şi o practicau cu respect pentru ea. Ei nu l-au ironizat doar pe Alah, l-au caricaturizat şi pe Papa, şi pe Iisus Hristos şi pe Moise. Cum să nu se atingă de sacru, atunci când sacrul e penibil, e retrograd?

Ce se întâmpla cu lumea noastră dacă Galilei, Copernic, Giordano Bruno, Kepler nu se atingeau de sacru, dezminţind dogmele retrograde ale religiei creştine? Probabil că şi-acum ne deplasam tot pe cămile, pe asini, ca pe vremea lui Iisus Hristos şi ne acopeream cu cearşafuri în loc de haine. Biserica creştină i-a ars pe rug. Pentru că au contrazis ceea ce Creştinismul socotea tabu, sacru. Andrei Pleşu spunea că „a crede în Dumnezeu înseamnă să-ţi pui întrebări“. Fernando Magellan: „Biserica susţine că pământul e plat, dar eu ştiu că este rotund pentru că am văzut umbra lui pe Lună şi eu am mai multă încredere într-o umbră decât în Biserică“. Acum câţiva ani Papa şi-a cerut scuze pentru faptele Inchiziţiei. Papa şi-a cerut scuze şi evreilor pentru că creştinismul a susţinut holocaustul lui Hitler împotriva lor. Peste câteva zeci de ani viitorul Papă îşi va cere din nou scuze pentru faptele prezente.  Şi totul se întâmplă din cauza fanatismului. Fanatism este şi atunci când ortodocşii îşi fac cruce în tramvai, când îşi rup hainele pentru apă sfinţită sau când se bat care să ajungă primul să sărute moaştele vreunui sfânt. Sau când unii nu acceptă transfuzia de sânge.

Atenţie creştini, fanatismul religios dezumanizează! Dumnezeu nu vă cere asta, Dumnezeu iubeşte omul! Iar preoţii trebuie să aibă mare grijă cu ce-i îndeamnă pe enoriaşi. Căci au o mare responsabilitate. Din credinţă nu poţi să faci sanie cu zurgălăi!

Terorismul trebuie căutat în fanatismul şi în intoleranţa religioase, oricare ar fi acea religie.

Je suis Charlie!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.