Întâmplarea pe care vă voi nara-o este strict şi absolut autentică, până la cele mai mici amănunte şi s-a petrecut la sfârşitul săptămânii trecute în Arad.
În dimineaţa zilei de vineri, un arădean s-a trezit din somn cu aceeaşi senzaţie de răceală pe care-o manifesta de câtăva vreme, cu nasul puţin înfundat şi cu o uşoară şi suportabilă durere de cap. Nu i-a dat importanţă, cetăţeanul era departe de a fi atent la chestii d-astea minore, chiar râdea politicos de ipohondri. Şi-a văzut liniştit de treabă prin casă câteva ore, apoi a ieşit să se aprovizioneze de la alimentarele de la UTA.
În drum, a trecut pe lângă o farmacie. Brusc, i-a venit ideea să intre să-şi ia nişte hapuri pentru începutul de răceală pe care bănuia c-a contractat-o. De ce să amâne, de ce să lase să i se instaleze şi mai mult răceala?, şi-a spus. În farmacie nu era nici un client-pacient (încă nu s-a stabilit cu certitudine de către Academia Română dacă cei ce cumpără medicamente din farmacii sunt clienţi, sau pacienţi). Întrebat de către farmacistă ce doreşte, arădeanul nostru i-a spus că probabil este uşor răcit, că-şi trage nasul, că are uşoare dureri de cap şi că doreşte nişte chestii medicamentoase, ca să-i treacă. Trebuie să fac precizarea că arădeanul nostru are o vârstă destul de serioasă, suficient să nu-i fie jenă de pletele-i albe. Farmacista de la Farmacia UTA l-a privit pe cetăţean cu atenţie, l-a scrutat cu o privire deloc galeşă şi i-a spus hotărât: Aşteptaţi, vin imediat! S-a dus repede în spate, unde probabil sunt depozitate medicamentele de rezervă, unde e garderoba sau…
Farmacista a venit într-adevăr repede cu ceva în mâini şi i-a spus cetăţeanului: Staţi pe scaunul de colo, am să vă iau tensiunea. În farmacie era o măsuţă cu pahare de apă şi o carafă pe ea, cu un scaun-fotoliu alături. Arădeanul a rămas năuc. De când se ştia n-a mai întâlnit, n-a mai văzut ca o farmacistă să ia tensiunea vreunui client-pacient. Şi-apoi, de ce să-i ia tensiunea, doar trage uşor nasul, e puţin răcit… Docil (totuşi farmacista e un cadru medical, are nişte şcoli, nu e o simplă vânzătoare de medicamente), cetăţeanul şi-a suflecat mânecile de la mâna stângă şi s-a supus operaţiei cu tensiometrul. După ce a citit cifrele de pe ecranul tensiometrului electronic, farmacista s-a uitat iar în ochii vârstnicului arădean şi i-a spus cu ton de poruncă: Dumneavoastră vă îmbrăcaţi repede şi fugiţi la medicul de familie! Aveţi tensiunea aproape de 200, mă mir că nu aţi făcut până acum vreun accident vascular. Cetăţeanul din năuc s-a transformat în foarte năuc. Într-adevăr, nu şi-a luat tensiunea de multă vreme, dar în afară de simptomele descrise farmacistei nu avera nimic. Că altfel mergea la dr. Diana Berzacovici, care-l tratează exemplar de atâţia ani…
Într-o oră clientul-pacient al Farmaciei Sinapis de la UTA a ajuns la medicul de familie. I s-a luat din nou tensiunea, care a ieşit precum a spus farmacista: aproape 200. Urgent, doctoriţa Berzacovici i-a prescris pe lângă celelalte medicamente pentru inimă şi unul pentru înlăturarea tensiunii periculoase. Apoi i-a explicat arădeanului-pacient pe lângă ce pericol a trecut, cât de aproape a fost de moarte.
Epilog
Cetăţeanul din Arad n-a murit. S-a dus, apoi, la Farmacia Sinapis UTA şi i-a mulţumit farmacistei pentru profesionalismul, omenia şi flerul de care a dat dovadă, salvându-i viaţa.
Numele farmacistei este Rodica Şerban şi este fiica legitimă a lui Dumnezeu!
Cititori ai mei, ştiţi de ce sunt atât de sigur de veridicitatea celor gândite şi păţite de acel cetăţean arădean, şi de unde cunosc atâtea amănunte?
Simplu, acel cetăţean sunt chiar eu, semnatarul acestor rânduri. Cât despre răceală, mai nimic: trag uşor nasul, dar nu-mi pasă! Sunt în viaţă!
